Lumina si culoare-interviu cu pictorul Timisoarei, Sebastian Alexa,
de Mara Circiu, Atlanta, Georgia
“Arta te face mai bun, iti curata spiritul si te inalta spre divinitate…” ~ Sebastian Alexa
“Pe-un picior de plai, pe-o gura de rai” traieste, munceste si creaza frumosul, in fiecare zi, pictorul Sebastian Alexa. Flori, pisicute, peisaje nostalgice, in special frumosul meu oras natal-Timisoara, imbracate in lumina diafana a acuarelelor, toate si-au dat intalnire pe panzele acestui prolific pictor roman foarte cunoscut in mediul online si nu numai. In speranta ca mesajul artistic al dansului va ajunge in sufletul cat mai multor iubitori de frumos, va impartasesc si voua, cititorilor mei, crampeie din viata si opera acestui mare artist contemporan.
Mara Circiu: Care este povestea pictorului Sebastian Alexa? Cand si cum ai descoperit pasiunea pentru pictură?
Sebastian Alexa: Povestea mea ca si pictor, incepe undeva in frageda copilarie, cand pe la varsta de patru ani, am descoperit creioanele colorate. La inceput, desenam pe orice suprafata imi era la indemana, in general peretii, iar mai apoi pe foi de hartie. Preocuparea mea a fost remarcata atat de catre parintii mei, cat si de catre o familie fara copii, vecini de curte, care m-au indragit si mi-au oferit sprijin si ingrijire cand parintii erau la munca. El neamt, ea unguroaica… Otata si Omama… Am ramas prieteni, pana cand s-au stins pe rand, dupa mai multi ani, fiind destul de inaintati in varsta, insa invataturile lor, iubirea lor, intelepciunea si experienta lor de viata, impreuna cu educatia din familie, mi-au marcat definitiv existenta…
Asa cum va spuneam, parintii au observat ca ma atrage aceasta ocupatie si m-au incurajat sa continui. La fel si Otata care mi-a confectionat o masuta si un scaunel de lemn si ma asista continuu, incurajandu-ma si laudandu-mi desenele care, va dati seama erau mai mult niste mazgaleli, insa faptul ca eram incurajat, m-a facut sa am incredere in mine. Acest lucru a fost esential.
In timpul scolii, profesorii au remarcat acest lucru si am fost propus sa particip la diferite concursuri de desen, unde am obtinut numeroase premii. O alta persoana importanta care m-a remarcat si mi-a intarit increderea, a fost dl. Stefan Popa Popa’s, celebrul caricaturist timisorean. Dansul era inginer la fabrica unde lucrau parintii mei, iar mama i-a povestit despre mine…eram deja la liceu. Am fost invitat la primul sau Vernisaj, ocazie cu care a stat de vorba cu mine si mi-a vazut desenele, fiind placut surprins de ele. M-a incurajat sa continui si asa am facut pana cand am terminat liceul si am fost inrolat in armata…Chiar si acolo, am lucrat la cateva schite din domeniul militar. Am facut referire la acest moment din viata, fiindca desenul avea sa aiba un rol important in cursul vietii mele, asta pentru ca nu m-am oprit mult timp din pasiunea de a desena. O faceam cu mare placere si tin minte ca rareori eram pe deplin multumit de rezultate. De fiecare data descopeream ca ceva putea fi facut mai bine si am invatat sa tin cont de greseli si sa pastrez bine fixat, ceea ce ma multumea.
Dupa liceu, am inceput sa lucrez ca si invatator la o Scoala Generala, activitate pe care am continuat-o si o scurta perioada dupa armata. Ulterior am mai lucrat in cateva domenii, dupa care m-am inscris si am absolvit Facultatea de Drept I.C. Dragan din Lugoj, insa nu am practicat deoarece era dificil sa incepi o cariera in acest domeniu… Anul 1997 mi-a deschis oportunitatea unei cariere in care am activat vreme de aproape 20 de ani, intr-o importanta institutie financiara olandeza. Tot in acest interval mi-am continuat studiile si am absolvit Arhitectura Peisagistica si un masterat in Tehnologii în Sisteme Ecobiologice Horticole la Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară a Banatului din Timișoara.
Din motive de sanatate, am decis in anul 2014 sa inchei acesta cariera extrem de solicitanta si sa ma reorientez… Am ales sa lucrez de atunci si sa ma dedic copiilor in situatie de risc, in cadrul unui centru de zi pentru copii din Timisoara. A fost una dintre cele mai inspirate alegeri din viata mea. Aici mi-am regasit o chemare pe care aproape am uitat-o. Aici timpul are alte valente si cel mai important, pot impartasi copiilor printre multe altele, tainele desenului si picturii pe care le-am neglijat aproape 20 de ani…
Cum am inceput sa pictez…? A fost o intamplare…In anul 2014, ma aflam la cumparaturi intr-un supermarket si am vazut un set de pictura la un pret atractiv…cred ca era ultimul…avea de toate: sevalet, panza, pensule, vopsele acrilice…M-am decis pe loc sa-l cumpar. Abia am asteptat sa ajung acasa sa-l incerc…Atunci am inceput sa pictez…si nu m-am mai oprit… Pictura imi ofera o mare satisfactie… Mi-a facut mult bine… Dupa un an de zile in care am pictat preponderant in acril si ulei, am descoperit acuarela… A fost ceva extraordinar… Auzisem despre acesta tehnica multe pareri, majoritatea fiind sceptice, deoarece acuarela este o tehnica dificila… Am zis sa incerc… Mi-a placut din prima. A fost dragoste la prima vedere, o atractie imediata in care mi-am dat seama cat este de fascinanta… Poate ca din cauza ca sunt un semn de apa mi-a placut imediat… Eu caut apa peste tot, oriunde ma duc, am nevoie sa fie o apa langa mine… Acuarela ca si tehnica, ori iti place, ori nu… Iar atunci cand iti place, incepi sa o descoperi, iar mai apoi devine pasiune… Asta s-a intamplat in cazul meu… Este transparenta, diafana, versatila, imprevizibila si capricioasa, sau sublima si jucausa… Cum sa nu o iubesti?…
Mara Circiu: Povesteste-mi te rog despre evolutia ta ca artist si totodata despre recenta ta expozitie la Galeriile Bastion.
Sebastian Alexa: Asa cum va spuneam, am inceput sa pictez in anul 2014. Este important sa precizez ca a devenit foarte repede o pasiune, un hobby, o excelenta modalitate de a ma relaxa, o bucurie. Sunt autodidact si tot ce am invatat, am facut singur. Revin acum la ce am spus despre desen si anume ca acesta m-a ajutat foarte mult in pictura. Am inceput sa lucrez aproape zilnic si incercam diferite modalitati de exprimare, testam diferite medii de pictura si abordam orice fel de subiecte. Apoi, am realizat ca e nevoie sa invat mai mult, sa aflu cat mai multe despre tot ce inseamna pictura… Cromatica, compozitie, tehnici, etc… Asa m-am inscris la diferite cursuri on-line si am inceput sa studiez diferiti pictori pe care i-am considerat aproape de ceea ce eu simteam ca imi place. Le urmaream si le urmaresc in continuare tutorialele sau cursurile si incerc cum s-ar spune sa ”fur” din ceea ce ei ofera. Cred ca cel mai bun mod de a invata este prin imitatie… Pare ciudat, insa la mine functioneaza…Asta nu inseamna ca incerci sa fii exact ca profesorul tau… Cand spun ca imit, ma refer la lucruri mai profunde…La atitudine, la stil, la felul in care manuieste pensula, la felul in care combina culorile, la modul in care gandeste si abordeaza o lucrare…Apoi, inevitabil mai intervine stilul propriu, stilul caracteristic, care adauga ceva in plus la fiecare lucrare… Eu inca sunt in cautare, inca invat zilnic si cred ca acest proces va fi continuu…Insa munca, timpul petrecut studiind si pictand, greselile sau reusitele formeaza la un moment dat experienta…Odata cu ea, am constatat ca oamenii imi recunosc deja stilul… Iar asta m-a bucurat mult, fiindca sunt in cautarea propriului stil si e greu sa iti dai seama daca l-ai dobandit deja sau mai trebuie sa lucrezi pentru asta…El nu vine dintr-o data, ci vine pe masura ce aduni in portofoliul tau multe lucrari…
Am adunat pana acum, peste 600 de lucrari expuse, aratate publicului, insa in spatele acestora mai sunt inca de trei ori pe atat, lucrari pe care nu le-am finalizat fiindca le-am considerat nereusite… Insa ele sunt foarte importante pentru mine fiindca invat din greseli, le studiez si imi dau seama ce ar trebui sa nu mai fac, sau ce ar trebui sa perfectionez… In principiu, nu arunc lucrarile de care nu sunt multumit. Revin la ele si ma autoevaluez…
De cativa ani, am inceput sa ma concentrez pe tehnica acuarelei, pe care asa cum v-am spus, o consider fascinanta… Este cea mai veche tehnica in pictura si considerata si cea mai grea…Asta pentru ca se picteaza de la ”deschis” la ”inchis”, pentru ca nu exista alb si pentru ca trebuie sa controlezi apa…Asadar, majoritatea lucrarilor mele sunt in acuarela si abordez mai multe subiecte, insa prefer peisajele, citadinele, natura statica, portrete…
Un subiect foarte frecvent pe care il abordez si care mi-a adus notorietate, este Timisoara. Orasul in care m-am nascut si pe care il iubesc foarte mult. Are un farmec aparte, ma leaga multe amintiri frumoase, este orasul cu cele mai multe cladiri istorice din Romania si este pentru mine o sursa inepuizabila de inspiratie. Am in acest moment aproape 150 de lucrari numai cu si despre Timisoara. De aceea, cei care ma cunosc imi spun ”Pictorul Timisoarei”…
In anul 2017, adunasem deja multe lucrari si am avut prima expozitie personala in Timisoara, pe care am intitulat-o ”Momente”, si care s-a desfasurat la Galeria Primariei. A fost unul dintre cele mai frumoase momente si a fost un real succes. Am fost coplesit si extreme de fericit. Totodata a fost si momentul in care am capatat mai multa incredere si mi-am dorit sa continui sa arat publicului lucrarile mele, fiindca publicul, privitorul, este cel care imi da energie si dorinta de a merge mai departe. Feedback-ul este foarte important, apreciez in egala masura si aprecierea si critica. Am nevoie de pareri sincere si tin cont de fiecare sfat bine intentionat.
Dupa acest episod, au urmat mai multe. Am avut numeroase expozitii atat in tara cat si in strainatate, pe simeze sau chiar in mediul on-line. Pregatesc mereu lucrari noi, fiindca periplul expozitional este permanent, astfel incat aproape in fiecare luna, am lucrari expuse in diferite galerii de arta. As vrea sa mai amintesc aici de o alta expozitie personala pe care am avut-o exact de ziua mea, pe 18 noiembrie 2021, intitulata ”Timi50ara”, o expozitie dedicata Timisoarei, unde am expus 50 de lucrari cu Timisoara.
Am devenit membru in trei asociatii: ”Asociatia Artistilor Plastici Romul Ladea ” din Timisoara, Asociatia Artistilor Plastici ” Prezent” din Timisoara si Asociatia Acuarelistilor din Romania. Impreuna cu aceste asociatii, dar si cu eforturi proprii, am reusit in acesti ani sa expun si sa imi aduc aportul in viata artistica a orasului si nu numai…
Despre ultima Expozitie de la Bastion de care ma intrebati, pot sa va spun ca a fost o expozitie de grup a membrilor Asociatiei Romul Ladea, a doua din periplul expozitional ”Perspective”, unde am participat cu patru lucrari, alaturi de colegii mei din Asociatie. Expozitia a fost foarte reusita, apreciata si vizitata de multi oameni, mai ales ca Timisoara era la acel moment (noiembrie 2023) Capitala Culturala Europeana. Urmeaza in luna februarie 2024, tot la Galeriile Bastion, Salonul Anual, unde am pregatit deja patru lucrari ce vor fi expuse impreuna cu lucrarile colegilor din Asociatia Romul Ladea.
Mara Circiu: Cum alegi subiectele tablourilor tale? Ce te inspira?
Sebastian Alexa: Am sa incep cu Inspiratia in ceea ce priveste realizarea tablourilor, fiindca ea vine de peste tot… E adevarat, exista subiecte care imi plac foarte mult, insa imi place sa abordez subiecte diferite… Peste tot, exista ceva frumos, in fiecare clipa…Trebuie doar sa cauti frumosul, care poate fi intr-o floare de pe margine drumului, intr-un rasarit sau apus, intre liniile unei cladiri, in spectaculozitatea norilor, in caderea piezisa a luminii, in chipurile de langa noi, in toata natura inconjuratoare…Este plin de frumos in jurul nostru! Cred ca tine si de perspectiva din care privesti lucrurile…
O sursa inepuizabila de subiecte este natura… Iubesc natura si mai iubesc satul … Multe lucrari de ale mele sunt inspirate din viata de la tara… Am copilarit la sat, in Banat … Sunt foarte legat de acel loc. A fost raiul copilariei pentru mine… Sunt fascinat si de cladiri, mai ales de cele vechi. Timisoara este o sursa inepuizabila… Iubesc fiecare cladire istorica si sufar pentru cum arata majoritatea dintre ele… Dar asta e o alta poveste… Asa ca, le pictez cu mare drag de fiecare data… Marea majoritate a lucrarilor cu Timisoara nu le mai detin, insa au ajuns la oameni care iubesc acest oras…
O alta sursa de inspiratie pentru mine este internetul. Pe mine m-a ajutat foarte mult. V-am spus ca sunt autodidact si am gasit pe internet o sursa inepuizabila de informatii si tutoriale dupa care invat.
Asa ca, atunci cand vad ceva care ma inspira, ma gandesc imediat cum ar arata intr-un tablou… Ma gandesc ce cromatica voi folosi, ma gandesc la compozitie, ma gandesc la subiect, la etapele pe care le voi parcurge… Apoi schitez pe hartie si incerc sa vad lucrarea finalizata, eliminand sau adaugand elemente care sa o intregeasca. Deseori, imi vine sa ma apuc de pictat imediat, insa acest lucru nu este posibil de fiecare data… Insa e important sa pastrez acea dorinta fiindca stiu ca atunci lucrarea imi va iesi din prima…
Mara Circiu: Iti este greu sa te desparti de lucrarile tale?
Sebastian Alexa: O intrebare simpla, dar cu un raspuns delicat…Vedeti dumnevoastra, atunci cand pictez, ma detasez aproape complet de ceea ce ma inconjoara si ma concentrez la ceea ce trebuie sa fac… Mai ales la acuarela, unde trebuie sa pictezi contratimp, atunci cand hartia este inca uda si-ti permite sa te joci cu ea…
Intr-o lucrare nu pui doar culoare si apa… Pui suflet, pui timp, pui efort, pui energie… Pui o parte din tine… Eu asa fac… La final, e rodul muncii tale, e ca un copil pe care l-ai zamislit… O iubesti… Insa stii ca e posibil sa ajunga altundeva… Si atunci, tot ce iti doresti este ca ea, lucrarea, sa ajunga acolo unde ii este locul… Eu asta imi doresc la fiecare lucrare pe care o fac si am observat, in mai multe randuri, ca asa se si intampla… Iar asta ma bucura enorm… Imi doresc ca lucrarile mele sa ajunga la cei carora le-au starnit un sentiment, o stare, o bucurie… Sa fie la randul lor, o bucurie pentru cei care le vor privi… In acest fel, despartirea de lucrare devine si pentru mine o bucurie… Stiu ca este la loc bun, unde este apreciata si iubita…
Mara Circiu: ARTA inseamna ceva diferit pentru fiecare persoana, ce inseamna ARTA pentru tine?
Sebastian Alexa: Cand spun ARTA, ma gandesc imediat la ceva frumos… Ceva care sa-ti transmita o stare, un sentiment, o amintire, o atingere a sufletului, o bucurie sau o tristete, o liniste, o pace interioara… Arta este ceva uman, ceva care provoaca gandirea. Este o modalitate de comunicare pe care nu toti o pot folosi, dar foarte multi o pot simti, asa cum e ea transmisa de catre artist… Poate ca artistul reuseste sa transmita prin arta sa, ceea ce nu ar putea transmite prin alta metoda… Este cred, o oglindire a propriului sau suflet… Arta nu are nevoie de o limba prin care sa fie transmisa… Eu cred ca arta ii poate face pe nevazatori sa vada si pe surzi sa auda…. Arta te face mai bun, iti curata spiritul si te inalta spre divinitate…
Mara Circiu: Numarul mare al tablourilor tale imi spune ca nu traiesti din arta ci pentru arta! Se poate trai in Romania doar din pictura?
Sebastian Alexa: Mi-ar place sa cunosc raspunsul la aceasta intrebare… Eu sunt sigur ca in Romania exista pictori care traiesc doar din pictura. Insa numarul lor, in comparatie cu cel al pictorilor care inca picteaza pentru propriul suflet, ca o pasiune sau hobby, si care au alte meserii, este foarte mic. Ma gandesc uneori la aceasta intrebare intr-un mod subiectiv. Raspunsul depinde de mai multi factori pe cat de numerosi pe atat de diferiti…Pictura este o pasiune costisitoare. Materialele de calitate sunt greu accesibile pentru majoritatea pictorilor in Romania. Ori pentru a realiza o lucrare de calitate trebuie sa investesti in materiale de calitate, in diferite cursuri, in inramari sau in diferitele expozitii pe care intentionezi sa le pregatesti…Asadar, partea financiara necesara in investitie este importanta si din pacate, destul de dificil de strans. In general, din vanzarea tablourilor, o mare parte daca nu chiar tot, se duce in materialele necesare. Mai mult, piata artei in Romania nu este inca bine conturata…Oamenii care cumpara tablouri si investesc in arta, se orienteaza in general pe pictori consacrati si se invart in cercuri restranse. Desigur, exista si oameni care nu investesc sume importante, dar sunt interesati sa cumpere lucrari pentru propria placere sau pentru a le oferi cadou cu diferite ocazii. Sunt oamenii care iubesc arta, iubesc frumosul si investesc in lucrari de arta accesibile ca pret, fara sa tina cont neaparat de numele artistului, ci de emotia pe care un anumit tablou le-o transmite… Am tot respectul si consideratia pentru acesti oameni…
Si mai cred ca pentru a trai doar din pictura, este nevoie de curaj, optimism si o buna strategie in ceea ce priveste managementul si marketing-ul. Nu stiu daca toate acestea odata indeplinite, nu vor afecta la un moment dat calitatea lucrarilor artistului… Ar putea fi posibil… Asa cred…
Asta pentru ca eu niciodata nu pictez cu scopul principal de a vinde lucrarea… Pictez pentru mine, pentru pasiunea mea, pentru sufletul meu… Iar uneori, se intampla ca lucrarile sa fie admirate, placute, dorite si cumparate…
Mara Circiu: Cum vezi statutul artistului in sec. XXI?
Sebastian Alexa: Sec.XXI este deopotriva plin de oportunitati dar si de capcane… Atat pentru artist, cat si pentru publicul consumator de arta. Artistul are numeroase posibilitati de exprimare, tehnologia si materialele folosite sunt in continua transformare si diversificare. Aceste aspecte sunt benefice pentru arta, atata timp cat exprima frumosul, cat publicul reactioneaza si vibreaza si se dezvolta noi categorii de consumatori de arta. Inteligenta artificiala a luat amploare in multe domenii si arta nu este ocolita…Capcana pe care o intrezaresc se refera la diminuarea creativitatii personale a artistului, tentat sa lase ”mana libera” inteligentei artificiale…exista riscul de a trece de la frumos, la vulgaritate. Expozitiile on line de pictura sunt din ce in ce mai frecvente, iar publicul poate consuma arta extrem de usor datorita internetului…insa este important sa participe si la expozitiile sau concertele „pe viu„ deoarece diferenta este enorma…un public de calitate intelege deosebirea dintre cele doua variante si intotdeauna va cauta sa consume arta in forma ei pura. Prin urmare, artistul trebuie sa-si duca mai departe menirea, sa-si pastreze si sa-si creasca continuu publicul, sa-l hraneasca si sa nu-l dezamageasca. Pana la urma si acest lucru devine o arta…
Mara Circiu: Care a fost cea mai mare satisfactie in plan artistic? Dar cel mai dificil moment din cariera?
Sebastian Alexa: Intrebarea ma face sa rememorez momentele fericite din toata perioada de pana acum…Si sunt multe…Asta pentru ca ma bucur de fiecare lucrare reusita, de fiecare feedback care vine de la public, de fiecare expozitie, de fiecare gest de recunostinta pe care le primesc…Atunci cand oamenii iti spun cu sinceritate ca lucrarile tale le starnesc emotie, ca le bucura ochiul si sufletul, esti cuprins de o mare satisfactie si de dorinta de a continua si a nu dezamagi…Imi este greu sa fac o ierarhie a celor mai mari satisfactii in plan artistic, insa as mentiona Expozitiile personale pe care le-am avut pana acum, interviuri in presa interna si internationala si implicarea in diverse activitati culturale…
Legat de cel mai dificil moment din cariera, as putea mentiona unul…cred ca este singurul… Are legatura cu o mare dorinta de a mea pe care am vrut sa o realizez in anul 2023 cand Timisoara era Capitala Culturala Europeana. Am pregatit din timp un numar de 100 de lucrari cu Timisoara, toate in acuarela, pe care as fi vrut sa le ofer publicului sub forma unui album dedicat orasului. M-am gandit ca este un moment potrivit ca Timisoara sa fie reprezentata si sub aceasta forma de catre un timisorean indragostit de oras… Cu toate ca am inceput sa fac demersuri inca de la inceputul anului 2023, m-am lovit de o serie de obstacole, de neajunsuri, de dezinteres, de neseriozitate…
Inainte sa ma gandesc sa pun in aplicare aceasta idee, am cerut pareri, feedback de la prieteni, cunostinte, oameni care imi apreciaza munca si am prins incredere in acest proiect. Din pacate, nu am reusit ca in 2023 sa-l duc la bun sfarsit, insa nu voi renunta la aceasta mare dorinta care sper sa devina realitate si sa o pot enumera printre cele mai mari satisfactii ale carierei mele de pana acum…
Mara Circiu: Mediul on-line ofera o adevarata galerie de arta virtual, unde putem gasi si admira lucrarile tale?
Sebastian Alexa: M-am gandit in urma cu mai multi ani la o organizare a lucrarilor mele pe care le-am facut de-alungul timpului. Asa ca, am inceput sa le postez in mediul on-line, rand pe rand, exact in ordinea in care au fost facute. In timp, s-au acumulat un numar de peste 540 de lucrari… Cine le parcurge, va putea observa si felul in care au evoluat in timp. Locul in care pot fi vazute este pe Facebook, pe pagina mea, Sebastian Alexa, in sectiunea FOTOGRAFII, albumul My Paintings.
Mara Circiu: Care sunt planurile si proiectele tale de viitor?
Sebastian Alexa: Pe viitor, am multe planuri si proiecte, unele in curs de derulare, altele in faza de proiect. Impreuna cu Asociatiile din care fac parte, sau prin efort propriu, voi continua sa expun atat in Timisoara cat si in alte locatii, in acest sens conturandu-se deja activitatea pe 2024. Ma asteapta in luna lui februarie ”Salonul de Arta Plastica Romul Ladea” si tot in luna februarie am in pregatire o expozitie cu lucrari dedicate Capitalei Washington DC, in cadrul unui periplu expozitional care va avea loc la ” American Corner” din cadrul Bibliotecii Judetene Timis, primul centru de acest fel din Romania, inaugurat in anul 2015. Centrul este parte din programul American Corners si are ca scop informarea publicului asupra relatiilor si valorilor americane si este un parteneriat intre Biblioteca Judeteana Timis si Ambasada Statelor Unite la Bucuresti, cu sprijinul Consiliului Local Timis.
Desigur ca voi continua sa pictez, sa-mi imbunatatesc tehnica, sa investesc in mine si in pasiunea mea. Proiectul meu privind albumul dedicat Timisoarei ramane o prioritate si sper ca in curand sa devina realitate si cu siguranta mai bogat.
Imi doresc doar sa fiu sanatos, gand si urare pe care le transmit tuturor! Imi doresc sa pot pune in aplicare planurile, proiectele… As vrea sa am timpul necesar sa-mi continui pasiunea de a picta, iar mai apoi sa scriu…Pentru ca imi place sa scriu. Mi-as dori sa pot impartasi din experienta mea, sa pot ajuta pe cei care imi cer ajutorul si sa fac cu drag lucrurile care ma fac sa ma simt bine.
Mara Circiu: Iti multumim mult ca ne-ai acordat posibilitatea sa te cunostem mai bine, si in incheiere, as dori sa le adresezi cititorilor nostri cateva ganduri…
Sebastian Alexa: Traim intr-o lume a vitezei si trecem prea usor pe langa lucrurile sau actiunile care ne fac sa ne simtim bine… Le tot amanam, gandindu-ne ca va mai veni o alta ocazie, sau cand le facem, parca nu ne mai bucuram de ele… Este o mare greseala…! In goana noastra dupa mai bine, trecem pe langa viata… Unii nici macar nu stiu exact ce e „ mai bine“… Majoritatea cred ca mai multi bani, inseamna mai bine… Ce greseala! Cunosc oameni fericiti care nu au averi sau bani multi si oameni cu bani, vesnic nefericiti… Daca inchizi ochii si te gandesti la momentele frumoase din viata ta, nu cred ca au legatura cu vreo suma de bani… Iar daca e asa, atunci fa-ti viata plina de momente frumoase… Daruieste, ajuta pe cineva, salveaza o viata, razi, bucura-te de natura si respect-o. Fa ce-ti place si te face sa te simti bine, in masura in care nu deranjezi pe nimeni… Vei avea bani suficienti pentru toate acestea!…Iar daca ai pasiuni, cultiva-le! Iti vor oferi bucurie, satisfactie si incredere. Ii indemn si pe cei mai tineri si pe cei mai trecuti prin viata sa faca asta… Niciodata nu este prea devreme sau prea tarziu… Pictura, este una dintre optiuni. Stiu ca exista mitul care spune ca trebuie sa ai talent, altfel nu reusesti…E adevarat, insa intr-o mica masura…Talentul nu te striga sa-ti spuna ca e acolo si tu il ignori… Talentul exista in fiecare dintre noi… Munca este cea care face diferenta! Munca iti decopera talentul. Ea il hraneste, il educa, il cizeleaza, ii da stralucire. Este mult mai usor in zilele de astazi sa-ti descoperi talentul in pictura. Trebuie doar sa crezi in tine, sa muncesti si sa inveti cu perseverenta! Desigur, e greu, e dificil, iti mananca timp si de multe ori, nu ajungi la rezultatul dorit… Insa face parte din proces… Si eu am foarte multe lucrari ratate, nereusite sau care nu-mi plac, insa acestea ma fac sa merg mai departe…Va spuneam ca nu arunc nimic… Ma intorc la ele si le analizez… Uneori, pot fi comori nepretuite…
Sunt atat de multe de spus…In final, as dori sa multumesc d-nei Mara Cîrciu care mi-a oferit ocazia sa scriu aceste randuri, celor care au zabovit cateva minute si le-au citit, celor care imi trimit pareri, reactii si ganduri despre lucrarile mele. Ii salut cu drag pe cititorii ziarului dumneavoastra, ma gandesc la ei si ii asigur ca atunci cand pictez, un strop din fiecare va ramane pururea printre culorile pe care le astern pe albul imaculat al hartiei…
