O interesantă expoziție de pictură poate fi vizitată, până pe 30 martie 2025, într-un spațiu „belle-époque” bucureștean: Galeria Madrigal din Dealul Mitropoliei nr.11. Lucrările expuse sub titlul „À la garre comme à la guerre” aparțin pictorului Florin Hutium.
În spațiul intim și prietenos al Galeriei Madrigal, unde lumina cade cald, prima impresie este că te afli în fața unor lucrări ornamentale, precum colaje în culori vii, care atrag privirile și te atrag să le privești mai de-aproape, să descoperi suprapunerea elementelor. O stilistică excelentă, care ascunde o pictură cu profunde implicații psihologice. Te atrage și te face să te gândești.
Tema pare, la o simplă privire, unică: trenul. Sunt locomotive cu aburi, vagoane, roți, șine, mecanisme învechite, sofisticate, turnuri de apă, sirene, clopote, lanțuri, apoi sunt rinoceri, cranii, siluete umane cu chipuri de sfinți, cântăreți la acordeon, aburi care se transfomă în atmosferă în vegetație luxuriantă sau poartă chipuri ale Egiptului antic…
Ușor, nebănuit, pictura se transformă într-un spectacol de teatru absurd, în care un Ionesco nevăzut te invită să vezi încă o reprezentație a „Scaunelor” sau a „Rinocerilor”, iar Klimt îți desenează, mozaic cu mozaic, piesă cu piesă, puzzle-ul unui tren în care trebuie să te urci ca să călătorești în tine. Tu, privitorule, tu spectatorule, ești mereu pe acest peron al gării – în război cu tine și cu lumea. În gara care înseamnă așteptare, răbdare, sosire, plecare, tristețe, bucurie, speranță, despărțire, revenire, regăsire… trenuri care vin și pleacă, în care te urci sau nu, alegerea îți aparține.
Trenul în pictura lui Florin Hutium înseamnă și o întreagă civilizație umană, cu tabu-uri, cu obiceiuri, cu propriile evoluții, pornind din copilărie (acel punct care rămâne mereu piatra de temelie a plecării) și cu drumul care te transformă, ireversibil – „Mașini ale timpului real, dispozitive care au transformat energia celor patru elemente primordiale”, după cum mărturisește artistul în caietul-program al expoziției bucureștene.
Cu un zâmbet ușor sarcastic în colțul gurii, Florin Hutium ne „arată” că trebuie să înțelegm acest lucru: à la garre, c’est la guerre. Iar trenul în care ne urcăm e în noi, merge prin subconștientul nostru și al timpurilor pe care le traversăm: „Obiectivul omului din gară sunt călătoria și destinația pe care o dorește, trenul, vagonul, locul de care are nevoie, Gara – Paralelogara îl transportă cu viteza unui accelerat defect în adâncul copilăriei” (F.H.)
Florin Hutium a absolvit Școala de Muzică și Arte Plastice din Târgu Jiu și a lucrat ca grafician, pictor executant, decorator. A avut expoziții de grup și personale în Târgu Jiu, București, Curtea de Argeș, Craiova, Timișoara, dar și în Bulgaria și în Franța.
