Un tânăr pentru viitor: Grigorie Roibu, România, Piatra Neamț
ASCIOR MULTICULTURAL- Români cu care ne mândrim
Un tânăr pentru viitor: Grigorie Roibu, România, Piatra Neamț
Astăzi, despre tânărul nemțean, care duce peste oceane valorile neamului românesc, care nu-și uită rădăcinile, își cinstește părinții, bunicii, onorându-și înaintașii Că, poezia este o ființare a noastră, o dovedesc scrierile tânărului poet, eseist, redactor de carte, psiholog Grigorie Roibu. În căutarea Sinelui, cu o modestie caracteristică, autorul răzbate prin amalgamul grijilor de azi, de mâine, prin forfota lumii, prin vreme și vremuri, fiind convins că, viața ar fi mai săracă, poate nici nu ar exista fără poezie.
Original, profund, sensibil, senin, cu un limbaj ordonat, își face simțită prezența pe firmamentul literaturii, lucrările lui fiind apreciate și premiate național și internațional. De curând, premiat cu Diploma “Ion Grămadă”, în cadrul Salonului de Cultură și Spiritualitate “Ion Grămadă”, ediția a II-a, 2024, în cadrul LECȚIEI DE POEZIE, nr. 635, marcă înregistrată “Excelență la Apollon”, organizată în Bucovina, localitatea Fundu Moldovei, 20 ianuarie, de distinsul scriitor George Călin- vicepreşedinte al Societăţii Interculturale „Ideal” România-Moldova şi al Asociaţiei Naţionale de Cultură şi Artă, preşedinte al Societăţii Culturale „Apollon” şi preşedinte executiv al Comitetului Naţional Român pentru Drepturile Copilului (Convenţia ONU). Membru al Societăţii Scriitorilor Târgovişteni (2006) și director fondator, scriitoarea Limona Rusu, nepoata poetului- erou Ion Grămadă.
Prezent în prestigioase reviste, valoroase antologii, încurajat de critici, Grigorie Roibu explorează spațiile în echilibru, cu o viziune proprie, își trăiește iubirea ca impuls polarizant meditativ.
Urc spre tine, Emine!
Cu cât spre tine urc, Emine,
Cobor în adâncul tainic din mine;
Mă fulgeră geniul tău
Rămas pe pământul sângerând,
Întru început și nesfârșit
Mă izbesc de un aurit gând
Ce străbate calea universului tăcut…
Tu, Emine, m-ai învățat să iubesc,
Să fiu modest în gloria divină,
Nu efemerul măririi deșarte
Ci noblețea de neîntinat să mă poarte
Prin soarele ce soarbe lumea de păcat;
Rămâi omul care nu își buciumă geniul,
„Eminesu- primul român în spațiu”
Te simt în sângele ce curge năvalnic
Prin venele-mi calde de român- creștin,
Ca dar de la Bunul Dumnezeu,
Ca o comoară din interiorul meu.
Te iubim limbă frumoasă!
Pe un drum pictat cu roze,
peste cugetarea sfântă
lumea asta lasă semne
tot cârpind cu stele, cerul…
şi… pe urme luminoase
ducem limba mai departe…
tineri strigă în unire:
„Te iubim limbă frumoasă!”
Peste glia grea de martiri,
ca o stea ce nu apune
dai un sens lumii ce arde
în păcate şi virtute.
Sunt român
Îmi slăvesc țara și neamul
oriunde pe-acest pământ
eu mă rog, ca în vecie
să trăim numa-n frăție
plaiul meu cu apă lină
plin cu neamuri de o limbă
mai frumoasă și mai vie
dincolo de stele o mie
inima cu dor mă leagă
de stindardul tricolor
de patria ce mi-e dragă
de vatra străbunilor.
Cu dorul în lume
Cutreieram păduri
Departe-n munţii suri
Vulturi deasupra mea
Roteau în iarna grea.
Urcam drumul abrupt
Îmi părea a fi scurt
Unde dorul coase
Cu degete roase
Iile frumoase
Cu fire lucioase
Prin necuprinse vremi
Cu drag, mamă mă chemi
să mai vin acasă
toţi să stăm la masă
Veseli să povestim
despre tot ce iubim
despre libertate
despre om şi fapte
despre cum îmi este
în lumea poveste;
pribegesc cu dorul
ţin în frâu fiorul
dragostei de vatră
de mamă, de tată
de bunicii-n poartă
care mă aşteaptă
să le mai trec pragul
să le alin dragul
că, ei m-au crescut frumos
]n iubirea lui Hristos.
Când iubirea va veni
Când iubirea va veni
Inimă, o vei primi
Să respire prin bătăi
Ancorând în anii tăi.
În etern să înfloreşti,
Lumii să te dăruieşti
Uşoară ca o boare,
Albastră ca o mare.
Sub soare călătoare
Să învingi prin iertare,
Să uneşti universuri,
Să străluceşti ca ștrasuri.
Să dai clipă de clipă
Atingeri de aripă,
Al sfinţilor răsuflet
În altarul de suflet.
Cu al tău dulce surâs
Mai dăruieşte-mi un vers
Ca adierea de vânt
Şi mă leagă în cuvânt.
Să respir aer curat
Pe tărâmul neumblat
Iubind să mă risipesc
În infinitul ceresc.
Lasă, iubito…
Lasă, iubito, inima să cânte
Ca o privighetoare pe ram,
Lasă, iubito, buzele să cuvânte
Prin apăsătoarea durere, cu calm.
Construieşte casa iubirii în noi
Din speranţă, răsărit, rouă şi ploi,
Sentimente răguşite tot ţipă
O dragoste caldă se înfiripă.
Citeşte-mi, iubito, cu glasul duios
Leagănă-mi dorul sub fagul umbros
Cuprinde-mă cu şoaptele de aur
Să nu pătrundă surâsul de nour.
FELICITĂRI!
Succes pe mai departe!
Liliana Roibu-Președinte Asociația ASCIOR, Aria Moldova Nord, Președinte ASCIOR Piatra Neamț
Ioan Nicolae Mușat-Președinte fondator Asociația Pentru Civilizația Ortodoxă ASCIOR
