Archiud, un eșantion de sat transilvan multicultural, și certificatul său de naștere
Atestat în documente regale încă din anul 1238, Archiudul este un sat situat între colinele Ardealui de Nord, azi face parte administrativ, de comuna Teaca și județul Bistrița Năsăud. Este un sat norocos, și pentru că beneficiază de o monografie amplă, datorată unui colectiv de specialiști, lucrare pe care am coordonat-o și pe care am lansat-o de curând, chiar în lăcașul bisericii ortodocse din localitate.
Monografiile satelor românești sunt file de istorie autentică, cei care se dedică cercetării și scrierii lor o fac din drag de locul natal, și pentru că simt că au o datorie ancestrală.
Într-un conglomerat uman care transcede continentele, rasele, credințele, cultura și obiceiurile, când se pun bazele unei noi ordinii mondiale, omul modern începe să-și caute un echilibru lăuntric, să își sedimenteze amintirile din trecutul istoric personal și colectiv, pentru a le transmite mai departe, generațiilor ce nu vor mai avea privilegiul de-a găsi aici și intacte, tradiționale, dovezile dăinuirii străbunilor lor.
Condițiile climatice sunt tot mai schimbătoare, marile puteri armate se confruntă într-un marasm greu de imaginat în urmă cu o sută de ani, incertitudinea, criza morală se simt în aer mai palpabil ca niciodată. În aceste condiții, omul de azi are nevoie de o supapă proprie prin care să respire, să supraviețuiască.
Spațiul natal deține toate valorile potrivite pentru a deveni un punct de sprijin pentru omul viitorului.
Extrapolând situția planetară la cea a matricei din care ne tragem (Archiud) vom vedea că, la scară mai mică, și aici lucrurile, locurile, relieful, totul se schimbă, în timp, ireversibil. Nu știm dacă lumea noastră se transformă în ceva rău sau în ceva de bine pentru omenire. Noi avem datoria să fim prevăzători, să privim în jur cu atenție și apoi, fiecare pe felia sa de viață, pe bucățica sa funciară moștenită prin semnătura de sânge, să ne scriem Biografia cu majuscule.
Viața este una singură și tare, tare scurtă pentru câte am avea de făcut. Să nu o risipim pe fleacuri și aiurea.
Au fost vremuri grele și vor mai fi, pentru că noi facem parte direct din Istorie. Istoria este așa cum ne-o croim fiecare.
ARCHIUD, o aşezare atestată documentar în anul 1238, dar cu dovezi de locuire continuă încă din neolitic.
Prima lucrare ( în manuscris) despre Archiud, scrisă de un om al locului, pe care am întâlnit-o a fost cea realizată de învățătorul Ioan Concita. Monografia Scolii din Archiud, lucrare aflată în manuscris, din care am extras o seamă de pagini. Apoi, jurnalul discontinuu (nedatat) și paginile de monografie din 1960, al bătrânului şi regretatul nostru preot, Patriciu Tătar, cu descrieri simple și foarte apropiate timpului și locului pe care îl numim Archiud, dar și cu descrieri aproape dramatice ale unor evenimente istorice, la care a fost praticipant sau martor, cum au fost cele de la 1918, 1944 și nu doar atât.
Notațiile părintelui Patriciu Tătar sunt mărturii personale trecute prin filtrul preotului-de-sat, cel care a păstorit aici timp de mai multe decenii, a cunoscut pe viu generații și generații și s-a implicat direct în viața socială nu doar că a slujit la Altar.
O altă lucrare, consistentă, pornită, credem noi, tot de la manuscrisul monografic al părintelui Patriciu Tătar, este cea realizată de parohul care i-a succedat, Octavian Băieş. Lucrarea sa, rămasă în manuscris, e datată în anul 1977 și amintește de documente vechi preluate din arhiva parohiei, și de altele obținute de la Arhivele Statului prin filiala de la Județul Bistrița Năsăud. Pr. Octavian Băieș a păstorit satul doar un deceniu dar lucrarea sa a rămas ca un fir roșu pentru editarea, în continuare, a altor lucrări (de diplomă, de grad didactic etc.) în anii care au urmat.
Manuscrisul preotului Băieș are un stil narativ cu inflexiuni romantice uneori, el alegând să meargă pe partea frumoasă a vieții, pe spiritual, dar nu lasă la o parte nici momentele istorice importante ale locului, nici destinele triste ale locuitorilor.
Aprofundează aproape filosofic textul, îi dă chiar nuanțe literare pe alocuri.
Manuscrisul pe care noi l-am descoperit în momentul în care lucram la Ediția I-a a Monografiei ,,Archiud, dragostea mea,,/ apărută la Editura George Coșbuc, și la care a fost coautor și prof. Rodica Brăniștean, a intrat aproape integral în acel proiect, din 2008.
Prima ediție a acestei monografii se constituie în coloana vertebrală a lucrării de față, pe conținutul său am adăugat date inedite, informații noi de interes local, dar și național, materiale pe care le datorăm altor specialiști care ni s-au alăturat și au scris pentru ca volumul de față să întrunească toate datele unei lucrări științifice care are la bază documentarea modernă.
Prof. Dr. Corneliu Gaiu, preot. Alexandru Molnar, prof. Ileana Viorica Ardelean, scriitorul și etnologul Menuț Maximinian, prof.univ. Vasile Filip, pr. Vasile Moldovan, actualul preot de la Archiud, sunt o parte din numele care girează calitatea acestei lucrari.
O lucrare științifică unică prin acuratețea sa documentară ne-a parvenit de la prof. dr. Corneliu Gaiu.
Este un fel de hârtie de trunesol al acestei ediții a monografiei. Prin aceste date , pe care ni le oferă cu generozitate și profesionalism, putem controla veridicitatea documentării obținută din alte lucrări ce au fost scrise și sunt prezente în volumul de față.
Prof. Dr.Corneliu Gaiu este specialist în Istorie și Arheologie, vine cu sursele sale, cele mai multe direct preluate de pe teren. Paginile scrise de prof. dr. Corneliu Gaiu sunt bazate pe cercetările personale făcute de-a lungul a peste trei decenii, și pe studierea arhivelor desigur , o cercetare complexă care de cele mai multe ori include informații rare, documente redactate în original, în limba maghiară, și care, pentru acest proiect au fost traduse în limba română.
Ca om de știință, colaborarea domnului Corneliu Gaiu ne onorează. L-am putea numi din oficiu : Fiu de Onoare al Archiudului. Același omagiu îl aduc și celoralați colaboratori, fără aportul cărora această carte nu ar exista astăzi.
Cartea de față este rezultatul muncii unei echipe care și-a adus aportul fără să fie remunerată financiar. Din drag, cu drag, am lucrat voluntar.
Lucrarea de față nu este doar pentru marile biblioteci de studiu al satului ardelean, este în primul rând pentru locuitorii satului Archiud, cum mai spuneam, pentru generațiile prezente și viitoare care trebuie să își cunoască rădăcinile din vechime, să afle cine sunt cu adevărat în conglomeratul modern al globalizării.
În contextul lucrării vorbim despre un habitat situat pe paralele și meridiane geografice clare, pe etape istorice și socio-economice, pe secvențe de evenimente cu acte de cancelarii, dar și pe mituri cu alojă în sacru și în profan. Am inserat textele, de la caz la caz, ale câtorva autori cu valențe native cu satul acesta, dar și cu opiniile unora, oameni care și-au făcut legături cu Archiudul prin adopție. S-au stabilit pe valea Zugului.
Am alocat spațiu și pentru gândurile și imaginile celor care sunt prietenii ARCHIUDULUI.
De la profesori universitari, savanți, am translatat prin timp și spațiu spre țăranii neaoși, bătrânii din sat. Fiecare dintre ei este un mărturisitor al vremurile pe care le-a traversat, dar tot ei, dețin un bagaj cu amintirile părinților, bunicilor și chiar ale străbunicilor lor.
Sunt un izvor comun de informație nealterată și poveștile prin viu grai dau autenticitate și farmec acestui volum.
Este o viziune asupra satului din care pleacă şi se formează la şcoli înalte primii domni,- avocaţi, dascăli, preoți- prima generaţie de archiudeni neaoşi care ies din opinci, studiază la universităţi spre mândria satului şi a părinţilor lor. Dintre aceștia îi amintim și pe frații Ioan Arsene (avocat) și Mihail Arsene (profesor), Valer Coprean (preot greco-catolic).
După ei, o pleiadă de alți tineri îndrăznesc, își depășesc condiția de agricultori, pleacă și studiază, încât (deși nu avem o statistică în acest sens) Archiudul a dat în continuare, a oferit Țării, Europei, lumii : profesori universitari, medici, muzicieni, scriitori, economiști, ingineri în diferite domenii, tehnicieni și, în ultimele decenii, specialiști IT, dar și profesioniști cu pregătire medie de gen care, deși trăiesc și muncesc în localități urbane sau în strainătate, poartă cu ei comoara cea mai de preț, ereditatea și cei șapte ani de acasă.
Personal, în acest context, legat de profesie, am o stimă deosebită pentru dascălii archiudeni, care, deși ar fi putut să plece la oraș, au optat să rămână în sat, să pregătească generații după generații de elevi. Despre acești oameni ar trebui să să se scrie un capitol întreg, ei sunt cetățenii de onoare ai localității.
Vrem sau nu vrem aici ne este şi leagănul şi mormântul, trecutul şi viitorul, deşi s-ar părea că mulţi dintre noi ne-am dezrădăcinat, ne-am pierdut drumul, am plecat să cucerim lumea întreagă.
Oricât am fi de departe geografic vorbind, oricât am fi de împliniţi în viaţă, tineri sau vârstnici, fără rădăcinile noastre de la Archiud suntem Nimeni.
Pe un picior de plai… pe o gură de Rai…
Sub un astfel de titlu, într-un astfel de cadru poetic şi de-o frumuseţe aparte, am putea plasa satul nostru, Archiudul.
Ce are Archiudul în plus ?
La Archiud, sunt trei biserici, sunetul clopotelor lor este în consonanță unul cu altul și în armonie perfectă cu oamenii, indiferent de limba în care aceștia vorbesc.
Mulți sunt plecați din sat vremelnic prin lume, pentru că acesta e rostul omului, să caute, să vadă, să învețe și să se întorcă acasă precun fiul risipitor bilbic, și pentru care, satul, locul natal, devine generos, iertător
Și eu am revenit Acasă după ani lungi de peregrinări. Am venit aici pentru a închide Cercul.
Am plecat din Archiud la vârsta la care spiritul meu abia învăța să zboare. Am văzut lumea, am acumulat energie creatoare dar și dureri omenești. Acestui loc, care pentru mine este unic în lume, îi datorez aerul pe care îl respir, țărâna în care îmi voi liniști trupul atunci când va veni vremea.
Îmi doresc ca filele acestei Monografii să devină un fel de ,,capsulă,, a Timpului.
Cei ce vor veni după noi, să ne descopere, să se redescopere pe ei înșiși, apoi să-și caute rădăcinile în detaliile simple și perene ale unui sat cu numele ARCHIUD.
Melania Cuc
Membru al Uniunii Scriitorilor din România
Cetățean de Onoare al comunei
