Despre Colocviul Internațional Emil Cioran de la Rășinari, ediția a XXXII-a, într-un dialog cu universitara Anca Sîrghie din Sibiu

La Rășinari, în județul Sibiu, s-au încheiat lucrările Colocviului Internațional „Emil Cioran”, ajuns anul acesta la ediția a XXXII-a. Lucrările colocviului, desfășurate în perioada 5-7 iunie 2026, au fost organizate de către Primăria comunei Rășinari, în parteneriat cu Institutul de Filosofie și Psihologie „Constantin Rădulescu-Motru” al Academiei Române, cu Uniunea Scriitorilor din România-Filiala Sibiu, cu Universitatea Națională de Științe și Tehnologie Politehnica București, cu Liga Culturală Sibiu și cu Asociația Dram Center 07.

Colocviul Internațional „Emil Cioran” a devenit în timp unul dintre cele mai importante evenimente culturale sibiene dedicate filosofului româno-francez născut la Rășinari. Despre începuturile acestui colocviu la Sibiu, despre importanța lui pentru mediul academic sibian și despre locul acestuia în conștiința participanților, am aflat mai multe detalii, purtând un dialog cu doamna conf. univ. dr. Anca Sîrghie, membru al Comitetului științific de organizare al colocviului, coordonator științific al programului și îngrijitor al antologiilor anuale de comunicări științifice “Caiete Cioran”.

Ion Talpoș (I.T.):Stimată doamnă conf. univ. dr. Anca Sîrghie, iată-ne ajunși la finalul ediției de anul acesta a lucrărilor Colocviului Internațional „Emil Cioran”, organizat la Rășinari. Vă rugăm să ne împărtășiți câteva din impresiile dumneavoastră legate de desfășurarea acestei ediții a colocviului.

Anca Sîrghie (A.S.): Ediția a XXXII-a a Colocviului Internațional „Emil Cioran”, după părerea mea, a avut un succes deosebit. Ca organizator, aș putea să afirm că, începând cu anul 2019, edițiile colocviului s-au desfășurat printr-un melanj dorit de participanți filosofi și filologi, abordarea fiind dinspre filosofie dar și dinspre scriitura acestui ”poet ratat”, cum tocmai l-a numit pe Emil Cioran colegul meu prof. dr. Ion Dur, afirmând că Emil Cioran a ratat poezia, neabordând-o. Deci există o scriitură cioraniană, cu valențe artistice. Tocmai de aceea, am considerat că este cuvenit în lucrările Colocviului să abordăm textele cioraniene și din prisma aceasta. Am avut totdeauna participanți preponderent filosofi, dar și specialiști în stilistică, istorici literari, care au propus teme  din punctul lor de vedere. S-a întâmplat ca ediția care tocmai s-a terminat, desfășurată în perioada 5-7 iunie 2026, să beneficieze de o formulă de participanți cum n-am mai avut de zeci de ani. În jur de 90 % dintre participanți au fost filosofi tineri, unii la prima prezență la colocviul nostru. Trierea am făcut-o cu mult discernământ, alegând cercetători care cu adevărat au studiat Cioran și au ceva de spus despre el. Astfel, de la București au venit dr. în filosofie Adrian Ciocioman, universitari ca dr. Horia Cinteză, lector univ. dr. Ramona Ardelean, lector dr. Daniela Cotoară, alături de conf. univ. dr. Mircea Toboșaru, prof. univ. dr. Sergiu Bălan, prof. univ. dr. Cristian Iftode și conf. univ. dr. Horia Pătrașcu. Tot din mediul universitar au venit la Colocviu  conf. univ. dr. Ștefan Bolea de la Cluj-Napoca, conf. univ. dr. Eugenia Bogatu de la Chișinău, lector univ. dr. Liviu Cocei din Galați. Comunicări la fel de interesante au avut conf. univ. dr. Daniel Cojanu, conf. univ. dr. Pompiliu Alexandru și asist. univ. dr. Cristina Daniela Alexandru de la Universitatea din Târgoviște. O adevărată “echipă” de cercetători au sosit de la Institutul de Filosofie și Psihologie “Constantin Rădulescu Motru” al Academiei Române și aș numi pe CSI dr. Marius Dobre, CSI dr. Claudiu Baciu, CS II dr. Titus Lates și CS I dr. Adrian Niță. Exemplele ar putea continua.

I.T.: Consider că se cuvine să ne amintiți perioada de început a acestui Colocviu Cioran. Cine a avut ideea și inițiativa organizării?  

A.S.: Ca să înțelegem evoluția acestui eveniment nu putem să nu ne întoarcem pentru moment la începuturi, după anul 1991, când a fost un început timid cu câțiva colegi care și-au propus să ne întâlnim pe tema aceasta. Inițiativa se pare că a avut-o colegul Ion Dur, care i-a făcut o invitație protagonistului, în ideea sărbătoririi la Sibiu a aniversării vârstei de 80 de ani. Emil Cioran nu a venit în țară, fiind foarte înspăimântat de Securitate, mai ales că fratele lui, Aurel, făcuse 7 ani de închisoare la Aiud.  Eu îmi aduc aminte de primele întâlniri care au fost în sala mare a Bibliotecii Astra (sala de conferințe) și acolo parcă o văd acuma pe Irina Mavrodin, venită de la București, de la Universitate, unde era o profesoară celebră. Pentru că specialitatea ei era franceza, a făcut lucruri de excepție în domeniu. Se știa, că a tradus În căutarea timpului pierdut a lui Marcel Proust, integral, a tradus din operele lui Flaubert, din Stendhal, din Andre Gide, din Albert Camus… Chiar și din Eliade, ea a tradus în franceză Romanul adolescentului miop, ceea ce a fost minunat pentru acest mare scriitor și gânditor al nostru, Mircea Eliade. Așadar, era Irina Mavrodin care a stârnit o mare curiozitate profesională, astfel că mai multe profesoare de franceză de la Sibiu cu aspirații universitare, s-au înscris la doctorat. Ea a fost o bună îndrumătoare, avea o cultură vastă…Vorbesc la trecut pentru că, din păcate, Irina Mavrodin a murit, dar începuturile  Colocviul Cioran de la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu au avut-o ca protagonistă și pe doamna profesor Irina Mavrodin. Îmi amintesc că, tot din țară, venea Doina Uricaru  care încă nu plecase în America și Dan C. Mihăilescu, foarte important pentru ideea unei tradiții Cioran. Noi îl cunoșteam din niște emisiuni „Omul care aduce cartea”. El lucra la Institutul Călinescu, unde era cercetător și a făcut lucruri foarte frumoase chiar pe linia aceasta, așa că l-am avut invitat la Sibiu. Și pentru că vorbeam de tradiția aceasta așa de frumoasă, nu putem să nu-l menționăm pe academicianul Eugen Simion care a venit la mai multe ediții și totdeauna cu brațele pline de cărți. În 2011 a scos împreună cu profesorul Marin Diaconu o ediție excepțională Emil Cioran, ”Opere”. La început au fost două volume și li s-au mai adăugat încă două. Deci este minunat, pentru că s-a realizat o ediție critică, cum nu realizase niciodată editura care l-a preluat pe Cioran cu drepturi absolute (Editura Humanitas). I-am avut alături de noi aici și îmi aduc aminte cum academicianul ne-a prezentat volumele și ne-a bucurat foarte mult pentru că le-a făcut să le ofere gratis. Colocviul s-a fortificat din momentul în care colegul nostru de la catedra de franceză, profesorul belgian Eugene van Itterbeek, poet, critic literar, traducător, un om de litere complex, și-a luat sarcina atât de dificilă a obținerii de fonduri financiare, a invitării unor personalități din țară și de peste hotare. El făcea programul și se îngrijea de toate cele necesare.

I.T.: Ce personalități ale diasporei au participat la următoarele ediții ale Colocviului Cioran, care astfel a devenit un eveniment internațional?

A.S.: Spre bucuria noastră, ani la rând am avut între specialiștii veniți din străinătate  pe profesorul Sorin Alexandrescu, care venea din Olanda. El s-a format în țară, era critic și istoric literar cunoscut. A devenit apoi prin meritele lui și membru de onoare al Academiei Române și mi-l aduc aminte dintr-o emisiune „Profesioniștii”… Aș zice că prin naștere el a avut o anume  celebritate, pentru că era nepotul lui Mircea Eliade, dar, incontestabil, el a avut merite proprii, realizări deosebite în Olanda. La Universitatea din Amsterdam a fost profesor și a intrat pe niște domenii speciale, de nișă. A făcut semiotică acolo, a predat istoria ideilor și pe linia aceasta, iată că noi ne-am bucurat să-l avem prezent în Colocviul Cioran de la Universitatea din Sibiu. Între comunicanți, s-a remarcat Sorin Vieru, un alt bun cioranolog, iar din Franța, Constantin Zaharia (și-o spun cu mare bucurie, amintindu-mi de o carte a lui despre Cioran, Carnetul unui afurisit. A cercetat caietele care erau arhivate la Paris, a fost un foarte, foarte bun cercetător, care  a scos ediții deosebit de importante. Nicolas Cavailles, un foarte important cioranolog, care la Gallimard știm că a editat opera lui Emil Cioran în limba franceză, într-o colecție ilustră (Biblioteque de la Pleiade). Se întâmpla în 2011, din ce-mi aduc eu aminte. El a scos o ediție minunată, dar a și scris despre el cartea Cioran malgré lui. Ecrire à l’encontre de soi.

I.T.: Ce s-a întâmplat cu Colocviul Cioran după stingerea din viață a lui Eugène van Itterbeek, în  anul 2012?

A.S.:  Abia după ce s-a stins belgianul nostru, ne dădeam seama ce multe lucruri făcuse el, organizând evenimentul, scoțând “Caietele Cioran” cu comunicările participanților.

Au urmat câțiva ani de derută, de participare nesemnificativă. S-a ajuns în perioada 2016-2018 la o singură comunicare științifică prezentată de regretatul universitar și editor neîntrecut  Marin Diaconu de la București. Nu se mai organiza sesiunea din Sala Senatului, ci Colocviul s-a retras cu totul la Rășinari, unde în toate edițiile de început au fost momente pline de pitoresc și de gastronomie tradițională,  dar la Rășinari se mergea după ce partea științifică se consuma în Sala Senatului, la Universitatea “Lucian Blaga”. Ei bine, de acuma, primăria a preluat evenimentul cu mare responsabilitate pe parte financiară și de atunci ei ne susțin în toate edițiile. Dar partea științifică, începând cu anul 2019, mi-a revenit mie, după ce am constatat că la Facultatea de Litere, unde am fost și eu profesoară atâția ani, nu mai era interes pentru evenimentul acesta. Dimpotrivă, eu îl consideram un eveniment identitar pentru Sibiu și pentru Rășinari, în  egală măsură, și n-am socotit că putem să-l abandonăm, cum se întâmpla altfel. Am avut discuții cu rectorul, cu decanul, cu colegele de la Catedra de Franceză. Nicio reacție. Cei care au rămas alături de noi în evenimentul acesta sunt conf. univ. dr. Rodica Brad de la Catedra de Literatură și Civilizație Franceză, iar de la  Catedra de Filosofie, prof. univ. dr. Ion Dur, eu venind de la Catedra de Literatură Română… Dar în Facultatea de Litere mai erau atâți alți colegi îndreptățiți să meargă mai departe în cercetarea lui Cioran, pentru că niște colege și-au făcut doctoratul din tema aceasta și eu chiar socoteam că lor le revenea sarcina de a duce mai departe cercetarea cioraniană, așadar și organizarea Colocviului anual. Deocamdată nu este așa, dar formula la care, iată, noi am ajuns acum ne îndreptățește să ne gândim cu mândrie că am revenit la un nivel academic foarte înalt.

 I.T.: Întorcându-ne la ediția recentă a Colocviului Cioran, ne puteți spune ce comunicanți au venit din străinătate, justificând astfel calitatea acestuia de eveniment internațional? 

  A.S.: Pentru că începusem prin a spune că de la Paris a venit la edițiile precedente Constantin Zaharia, care a avut și la ediția a XXXII-a o comunicare interesantă, intitulată “Dimensiunea etică a fragmentului”,  l-am avut prezent anul acesta, ca și în anii precedenți, pe conf. univ. dr. Aurélien Demars, ca în vremurile, zic eu, apuse. E adevărat că el și-a prezintat lucrarea “Sur quelques contradictions du temps et de l’espace selon Cioran” prin Zoom, dar este bine și așa. N-a revenit Nicolas Cavaillès. Suntem în situația în care anul acesta am avut bucuria să revedem în formula participanților pe un cercetător din Olanda, un bun și pasionat cercetător al operei lui Cioran. Este vorba de Quinten Weeterings, care și anul acesta ne-a prezentat o lucrare foarte frumoasă, ”Fables on the Golden Age. Philosophy of History according to Cioran”, prin Zoom.  Eu ca organizator pe latură științifică a Colocviului, sunt mulțumită că la Primăria din Rășinari avem oameni pricepuți tehnic, oameni care știu să mânuiască ecranele așa că nu mai avem nicio rezervă. Cine nu  poate să fie prezent fizic, ci doar prin Zoom, este bine venit! Să mai spunem că au apărut chiar niște colegi cu totul noi, din străinătate. Astfel, de la Universitatea din Chicago a sosit la Rășinari  Mat Messerschmidt, care a vorbit despre ”Descompunerea” între Cioran și dreapta intelectuală din Germania. L-am ascultat și pe prof. univ. dr. Adam Coman de la University Charles din Praga, care a prezentat o comunicare foarte frumoasă, ”Cioran and music: from temptation to pleasure”.A pus o problemă interesantă, cea a relației pe care Cioran a avut-o cu muzica. Nu înseamnă că nu au mai fost până aici abordări ale acestei teme, dar felul cum a pus-o el este cu totul salutar. Trebuie să o spunem! Și ca să terminăm ideea acestor străini care au participat pentru prima dată la colocviu și care ne-au bucurat cu lucrări deosebite, să-l menționăm și pe Cristoph Solstreif Pirker,  un tânăr care a venit de la Universitatea din Graz, Austria. Ne bucurăm că și-a orientat cercetarea spre Cioran. A avut așa o frumoasă preocupare pentru prezentarea lucrării. Pe ecran, textul pe care îl citea era în limba română ca toată lumea să-l înțeleagă, iar dânsul l-a citit, desigur, în limba germană. Așa că ne-am bucurat de această prezență, să spunem, de cercetători străini.

Era anunțat și un cercetător rus care a demonstrat că-l prețuiește deosebit pe Cioran dar, deși i-am trimis invitația oficială, ca să se vadă că e vorba de un eveniment științific serios, n-a primit viza de intrare în România. Îl avem în vedere, iar  când se vor mai limpezi lucrurile, poate că o să-l avem prezent într-o ediție viitoare. Doresc să înțelegeți că nu am epuizat noutățile ediției a XXXII-a a Colocviului Cioran. Vom reveni cu ele, după o pauză…

*  *  *

Am făcut o scurtă pauză în care doamna conf. univ. dr. Anca Sîrghie mi-a prezentat mai multe cărți, legate de personalitatea lui Emil Cioran. Am discutat și despre lucrările ediției de anul trecut ale Colocviului, cuprinse în „Caiete Cioran 2025. Trecutul, temelia viitorului”, cartea prezentată participanților la ediția de anul acesta a Colocviului. Am discutat și despre cele două cărți ale scriitorului Ștefan Străjeri (Istoria românilor canadieni 1890-2020, respectiv Românii americani de la Marile Lacuri),  cărți pe care doamna Anca Sîrghie le-a prefațat. Sunt multe subiectele despre care  domnia sa ar putea să ne vorbească cu patos și profesionalism. Vom avea grijă să se întâmple asta! Un lucru este cert, însă: atâta timp cât avem alături de noi oameni neobosiți, implicați în actul cultural precum doamna conf. univ. dr. Anca Sîrghie,  avem  certitudinea că și edițiile viitoare ale Colocviului Internațional „Emil Cioran” se vor ridica la un înalt nivel academic.

Ion Talpoș