May 18, 2024

ZBURÂND PRINTRE STELE ȘI NORI CU ȘTEFAN POPA

Distinsul comandor (r) Ștefan Popa ne-a pregătit o surpriză literară demnă de toată recunoștința și admirația profesională, provocându-ne la introspecție sufletească. Cu o imaginație nemărginită, spirit stilistic unic, talent multidimensional, cu un farmec aparte, autorul ne surprinde în modul autentic și plăcut, ne oferă emoție, căldură, suspans, magie, tandrețe, eroism, păstrând amprenta unui specific românesc și patriotic. Cu un suflet însetat de zbor, lumină, de Cuvânt, cu o luciditate interioară, poetul se redescoperă, prins în lucrarea lui Dumnezeu. Pătrundem în vibrația unor particule din universul extrem de frumos, cu imagini copleșitoare, tulburător, străbatem granița dintre mister și real, migrând prin gama de sentimente intense, asumate, în strigătul după eternitate, în perceperea adevărului vieții, în acea ființare pilduitoare, semnificativă în viața socială.

Poemele aviatorului Ștefan Popa te urcă până la cer, printre stele și nori, având o profundă sensibilitate care răzbate până și cerurile, nu numai sufletele, fiind presărate cu pronunțate flori ale romantismului, poeme care ne îndeamnă la contemplație, uimire și la zbor. Ele sunt bijuterii înșirate pe fire de suflet.

          Cartea „NE CHEAMĂ CERUL”, Editura Napoca Star, din Cluj-Napoca, 2022, este alcătuită din două părți: Chemarea zborului și Chemarea cerului, fiecare dintre ele cuprinzând câte un număr însemnat de poeme de aceeași factură. Fiecare din ele este o dovadă a măiestriei poetului Ștefan POPA.

          Volumul de poezii „Ne cheamă cerul” se deschide cu poemul omonim titlului, Ne cheamă cerul, poem etalon al cărții, care cuprinde-n el atât stelele, cât și norii, la modul metaforic vorbind: „Se ascund secundele-n cer, / Dănțuind printre nori sidefii, / Împodobite cu safire și mister / Plutesc aievea în neantul iubirii”.

          Este impresionantă și uimitoare această cosmonautică iubire suprapusă cu trecerea clipelor, a timpului, învăluită în mister și de această întrebare apăsătoare a curiozității spirituale: norii când dispar unde pleacă? Aici, se pare că, este locul de naștere al iubirii, al iubirii veșnice.

          Întinderile mari ale cerului presărate cu nori și stele, tresărind parcă la fiecare apariție și dispariție a unui nor, producând cea mai mare uimire întrebătoare a omului: „cine a făcut această frumusețe de nedescris în cuvinte?”, momente de profundă revelație, o chemare divină: „Privește cum ne-așteaptă cerul / Albastrul liniștirii de inimi și destine, / Strângând la piept orizontul și plânsul, / Ascultă, cum ne cheamă cerul”.

         Cartea este o invitație la zbor, atât la zborul propriu-zis, cât și la zborul duhovnicesc. Trăirile exterioare, cât și cele interioare sunt surprinse de eul poetic într-o contemplație divină: „Atâtea zboruri sunt în cer / Și tot atâtea temeri sunt în noi, / Fiecare duce cu el un mister, / Întărit de flacăra credinței din noi” (Rostuiri).

            Scriitorul Ștefan Popa ne prezintă în antiteză perfecțiunea divină a universului cu haosul lumii în care trăim în momentul de față: “Atâta tristețe e pe pământ / Și tot atâta suferință și durere, / Numai iubirea celui Sfânt, / Ne poate aduce vindecare” (Rostuiri).  Dumnezeu este iubirea pură, poate fi simțit cu inima și înțeles doar prin iubire nesfârșită. Poetul trimite o rugă la Tatăl Ceresc pentru întreaga omenire, fiind ferm convins că numai o intervenție divină ne mai poate aduce salvarea de la pieire: „Mă rog la cerul plin de stele, / cu gingășie și zâmbet însorit / dă-i omului inimă bună, la ceas de sărbătoare, / să fie bine în lume și pace pe pământ” (Pace pe pământ).      

Tematica meditațiilor aviatorului Ștefan Popa, cum era și firesc se apleacă cu sfială asupra visului de aur al omenirii – zborul: „Zborule, rămâi la mine, / Te iubesc atât de mult! / Te chem de la înălțime, / Mai coboară pe pământ” (Mi-e dor de zbor). Nu ezită să ne prezinte sublimul zborului: „E sublim să zbori cântând / crucea zborului trăim, / din potirul jertfei bând / cu îngerii închinând, / E sublim” (Sublim).

Poetul dedică un poem special avionului MiG-21, care anul acesta a fost scos din exploatare, din serviciul de luptă, pentru care nutrește o nostalgie  și un deosebit respect: „Peste vârfuri trece MiG-ul, / Norii-i salută din zbor, / Se întrece cu cuvântul / Melancolic, trist, cu dor” (Ultimul zbor).

            În zborul nostru printre stele și nori, poetul ne poartă ca un cutezător prin înălțimile celeste, dar și adâncimile sufletului omenesc, fiind un fin cercetător al spiritului uman: „cum aș putea eu să ating cerul / înălțându-mă pe scara lui Iacob / suindu-mă pe vrejul de fasole al lui Iona / sau plecând ușor genunchii la rugăciune / sau să zbor ca pasărea precum Icar / și să strig în adâncul genunilor – am atins cerul” (Am atins cerul).

Da, stimate domn, prin poemele cerului și ale sufletului ați atins nu numai cerul, dar și sufletele cititorilor, îndemnându-i pe aceștia să aleagă înălțimile cerului și adâncimile spiritului, pentru a se înălța pe verticală și nu să plutească la nivelul orizontului. Curaj, eu am cucerit cerul, ne spune Icar din ceruri…

Starea normală și firească a poetului nostru este aceea de singurătate, de meditație, de contemplare, de filozofie creștină, dar mai ales de trăire creștin ortodoxă autentică, având contacte permanente cu pustnicii, cu îngerii și, de ce nu, cu Dumnezeu. Autorul clujean aduce în planul conștiinței contemporane, aspectele credinței ortodoxe și simbolurile creștine. Prin complexele și metaforicele imagini, ne permite să descoperim mesajul plurivalent, să atingem SACRUL, ne poartă dincolo de suflet, dincolo de stelele care se topesc în nori, dincolo de noi înșine, în contopirea destinului cu cerul și țara.

Cuvintele de o savoare naturală izvorăsc din mintea ageră și scot la lumină sensibilitatea, profunzimea sentimentelor, preaplinul inimii dăruit lumii, seninătatea, antrenarea pe un drum care duce către purificare, în căutarea sensului, în acea comuniune cu absolutul, cu divinul. 

Recomand cartea tuturor cititorilor!

Deschideți poarta sufletului, să poată pătrunde Dumnezeu! Cer senin!

           Prof. Liliana  ROIBU

Secretar general Liga Scriitorilor Români- Filiala- Iaşi Nord Est,

Preşedinte Asociaţia Pentru Civilizația Ortodoxă ASCIOR Aria Moldova Nord,

Președinte „ASCIOR” Piatra Neamţ,

Profesor Liceul Teologic Ortodox „Cuvioasa Parascheva” Agapia,

Editor senior Revista NORD- EST CULTURAL,

Membru Asociaţia Poeţilor Mondiali, Academia Mondială de Literatură