Impresii despre Colocviul Cioran 2025

Impresii despre Colocviul Cioran 2025

de Ileana  Costea  și  Doina Țetcu

Ora 9:30 pm. O seară agreabilă, răcoroasă de sfârșit de mai, pe o mică terasă, la pensiunea Lungu din Rășinari. Eu, Ileana Costea, venită tocmai din Los Angeles și colaboratoarea mea, fiziciana bucuresteană Doina Țetcu, co-editoare cu mine la cartea concepută și tipărită de mine, Dumnezeu pe role (cu poezii de Ana Blandiana și ilustrații ale artistului plastic american Jerry W. McDaniel) bem un păhărel din delicioasa vișinată oferită de gazdă. Aerul e foarte proaspăt, ca după niște ploi ușoare. Miroase a tei, din când în când latră un câine, amintindu-ne că suntem într-un sat, nu altul decât Rășinari, unde se născuse în 1911 Emil Cioran, iar de sub balconul nostru se aude zumzetul plăcut al unor voci animate. Sunt ale participanților la ediția a XXXI-a a Colocviului Internațional Emil Cioran. Ei au mai rămas să își împărtășească idei în sufrageria pensiunii, după banchetul de încheiere a colocviului. La masă, unul din participanți a spus: Imi place să vin la acest colocviu pentru că sunt prezentări intersante, dar și pentru că cei care participă sunt nu numai oameni de știință, ci și pentru că sunt foarte prietenoși. Este a doua oară când particip la acest colocviu, fiind invitată de organizatoarea lui (din 2019 încoace) scriitoarea, conferențiar la Universitatea din Sibiu, Anca Sîrghie. M-a atras evenimentul pentru că văzusem cât de interesant a fost acum doi ani când am fost în audiența din California pe Zoom. Anul acesta, am venit în România cu un turneu de conferințe și o expoziție despre arta cunoscutului ilustrator și artist plastic Jerry W. McDaniel (la Cluj pe 7 mai, la Câmpina pe 22 mai și la Sibiu pe 26 mai). Am adus-o și pe Doina, căci ea are o intervenție specială în prezentarea mea despre arta lui McDaniel, analizând relația dintre ilustrația pictorului și poezia Anei Blandiana. La Colocviul Cioran am participat cu o lucrare al cărei miez aparține filozofului Dorin Stoica din Canada. La invitația Ancăi Sîrghie să vin la Rășinari, am avut inițiativa să-l intervievez pe Dorin Stoica, căruia îi vizionasem emisiunile dedicate celor trei personalități, Emil Cioran, Mircea Eliade și Constantin Noica, de pe postul de televiziune “Nașul” din Montreal în cadrul seriei “Oameni printre stele”. La Colocviul Cioran, pentru a face prezentarea mai vioaie, eu, Ileana, am pus întrebările, iar Doina a citit răspunsurile lui Dorin.

La rândul lui, acesta a apărut pe Zoom și a spus câteva cuvinte despre întâlnirea lui memorabilă, la Paris, în 1992, cu Cioran. A scos în evidență faptul că marele filozof, spre deosebire de scepticismul pe care îl exprimă în operă, în conversație era plin de voie bună. Această părere mi-a fost spusă zilele trecute și de poeta Claudia Voiculescu cu care am avut o lungă convorbire telefonică despre colocviu, în 10 iunie 2025. Ea a citat din opiniile istoricului Neagu Djuvara, prieten bun al filozofului, care cu alte cuvinte exprima același lucru despre firea pozitivă a lui Cioran.

Suntem pe 31 mai 2025 și s-a încheiat Colocviul, urmând ca mâine să participăm la o excursie în Mărginimea Sibiului.

Dar să revenim la Colocviul Cioran, din acest an, ediția a XXXI-a. 

Acesta s-a desfășurat timp de două zile, pe 30 și 31 mai, 2025. Deschiderea oficială a fost făcută de președintele Uniunii Scriitorilor din România – filiala Sibiu, Ioan Radu Văcărescu și de coordonatoarea științifică a evenimentului, Anca Sîrghie, lor urmându-le dedicația comemorativă la 30 de ani de la stingerea lui Emil Cioran – versurile Alinei Diaconu din Argentina, prietenă a lui Cioran. Poezia a fost recitată de Ioan Friciu, traducătorul ei hispanist.

A luat apoi cuvântul senatorul Nicolae Neagu, iar poeta Claudia Voiculescu a citit un text scris de Vlad Bilevski în memoria lui Marin Diaconu, filozof, scriitor, profesor și excelent editor, o prezență mereu activă la Colocviul Cioran. S-a ținut un moment de reculegere. Anul acesta se simte un mare gol în Colocviu din cauza lipsei lui Marin Diaconu, un “veteran” al acestui eveniment.

A urmat cuvântul universitarilor Anca Sîrghie și Ion Dur, care au făcut istoricul Colocviului Cioran pornind chiar de la înființarea lui în 1991. Colocviul s-a desfășurat câțiva ani buni la Universitatea din Sibiu, apoi s-a mutat la Rășinari, locul de naștere a lui Emil Cioran. Sala în care se ține colocviul în fiecare an poartă numele lui Cioran, la etajul 1 al Primăriei din Rășinari. În sală se află un expresiv bust al lui Emil Cioran, realizat de renumitul sculptor Radu Aftenie, care a donat lucrarea, dar care cere ca Primăria să plătească turnarea ei în bronz, spre a-i asigura durabilitatea. Am remarcat în sală un portret semnat de pictorița Adina Romanescu și multe fotografii ale lui Emil Cioran, toate creând o atmosferă unică, inimitabilă.

Primăria Rășinari are o contribuție substanțială în organizarea Colocviului, oferind spațiul de desfășurare a evenimentului anual și subvenționând protocolul din timpul sesiunilor, cazarea celor care participă cu prezentări științifice și banchetul de după colocviu. Conform tradiției, la eveniment a participat și primarul comunei Rășinari, ing. Bucur Bogdan, cu o scurtă cuvântare de bun venit. Evenimentul a fost organizat de Primăria Comunei Rășinari în colaborare cu Uniunea Scriitorilor din România-Filiala Sibiu, Liga Culturală Sibiu, Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România și Asociația Dram Center 07.

Au fost prezentate 23 de comunicări de nivel academic. Standardul ridicat al lucrărilor din  acest an a fost bazat pe participarea unei întregi echipe din secția de filozofie de la Academia Română și pe prezența marilor centre de cercetare filosofică din țară și din străinătate, de la București la Paris, de la Brașov la Los Angeles, de la Târgoviște la Suceava și Chișinău. Sibiul universitar a fost și el prezent cu personalități remarcabile. Tuturor participanților li s-au oferit exemplare din Caietele Cioran 2024, foarte frumos editate de universitara Anca Sîrghie, într-un volum de 344 pagini. Prezentările de anul acesta vor fi din nou selectate de Anca Sîrghie într-un caiet ce va fi distribuit la colocviul de anul viitor. Majoritatea participanților s-a aflat în sală, între ei cioranologul Constantin Zaharia sosit de la Paris. Comunicarea profesorului Aurelien Demars de la Universitatea “Jean Moulin” din Lyon a fost prezentată prin Zoom. S-au abordat multe aspecte ale operei lui Cioran: scepticismul, sinuciderea, aforismele, cât și pasiunea lui pentru muzică.  S-au făcut comparații între Cioran și alți filozofi ai contemporaneității noastre. S-a vorbit despre prietenia lui cu Noica. Una din lucrările mai aparte a fost cea a lui Horia Vicențiu Pătrașcu intitulată”Cioran-posibile aplicații în psihoterpie și consiliere filozofică” în care autorul a făcut o afirmație incitantă: anume că negativitatea operei lui Cioran a putut fi folosită în tratarea depresiei și în  renunțarea la sinucidere. S-au făcut interpretări despre opera lui Cioran. Ne întrebăm ce părere ar avea Cioran însuși despre ele? Prezentările au fost urmate de discuții.

În cadrul Colocviului au avut loc și patru lansări de cărți recent apărute, iar scriitorul Silviu Guga a citit un fragment din viitorul său roman intitulat Luț. Emoție a produs și acordarea Premiului anual “Emil Cioran” care de data aceasta i-a revenit lui Horia Vicențiu Pătrașcu, iar tuturor comunicanților li s-au oferit diplome de excelență.

Eu, Ileana Costea, am prezentat pe scurt cartea Ilinei Gregori, Cioran-Sugestii despre o biografie imposibilă, apărută în 2012 la editura Humanitas. Mi s-a părut foarte interesantă abordarea în această carte, de a scoate elemente biografice din portretele realizate de Cioran și din notele lui la vizitarea Muzeului de Științe Naturale din Paris. Așadar, o nouă paradigmă în înțelegerea vieții unui mare om.

În ziua a doua, 31 mai 2025, s-a oficiat o emoționantă slujbă de parastas în Biserica Sfânta Treime din Rășinari și la mormintele tatălui, protopopul Emilian Cioran și al fratelui lui Emil Cioran, avocatul Aurel Cioran, în apropierea cărora se află mausoleul lui Andrei Șaguna, adevărat reper în geografia sacră a comunei.

O altă trăsătură importantă a Colocviului de anul acesta a fost participarea pentru prima dată a unor tineri filozofi care au dovedit prin temele tratate că au capacitatea și nutresc pasiunea pentru universul inepuizabil pe care îl reprezintă creația lui Emil Cioran. Personal, nouă ni se pare vitală atragerea tinerilor în acest eveniment.

La banchetul de încheiere s-a discutat cum s-ar putea face ca între organizatorii evenimentului să se numere pe viitor și Academia Română, cu Institutul ei de profil filozofic, dat fiind importanța națională și internațională a lui Emil Cioran.

În pauza dintre sesiunile științifice, am vizitat micul, dar foarte bogatul Muzeu de etnografie de lângă Primărie, ghidați fiind cu multă competență de doamna etnolog Raluca Iliuț.

In seara celei de a doua zile am vizionat o piesă de teatru excepțională, realizată pe textul dramaturgului Cornel Teulea și jucată de o trupă de actori talentați de la Teatrul Național “Aurel Manea” din Turda. Într-o sală a Școlii “Octavian Goga” din comună, pe o scenă mică, participanții la Colocviu au avut parte de un spectacol de excepție, plin de momente sugestive. Actorul principal, interpretându-l pe Cioran, face, pe o biciletă veche, de câteva ori ocolul scenei, amintindu-ne că, da, Cioran mergea mult cu bicicleta nu doar prin Paris ci și în afara capitalei, căci astfel a înțeles el să cunoască Franța. Piesa a integrat câteva elemente relevante din scrierile și din viața lui Cioran. Cei doi actori, care i-au interpretat pe Emil Cioran și pe Albert Camus, au performat emoționant. Nici că se putea o încheiere mai plină de miez a Colocviului decât această piesă atât de “la subiect”, atât de sugestivă.

Cea de-a treia zi a fost dedicată excursiei tematice în Mărginimea Sibiului, intitulată Pe urmele lui Cioran, mulțumirile noastre îndreptându-se spre universitara Anca Sîrghie, care ne-a asigurat un ghidaj documentat de înaltă calitate. Un adevărat omagiu adus lui Cioran, prezentându-ni-se de fapt esența vieții și a operei lui într-un mod care îți mergea direct la suflet.

 Așadar, un eveniment la care am aflat multe lucruri noi și interesante, am trăit bucuria unui dialog de o autentică autoritate științifică, în măsură să creeze un suflu de entuziasm pentru cel care a fost Cioran, cât și pentru frumusețea Rășinariului. Dacă nu știați, vă spunem noi: comuna Rășinari te farmecă! Nu întâmplător, ea a fost în anul 2022 marele câștigător al României la cea de-a doua competiție mondială „Best Tourism Villages”.

Peisajul cu dealuri molcome, bogat împădurite, cu coaste,  una dintre ele chiar noi o priveam în timpul  colocviului pe fereastra primăriei, pe aceea devenită un reper al nostalgiilor gânditorului de la Paris, care și-a pus întrebarea existanțială nespus de dramatică: “La ce bun să părăsești Coasta Boacii?” Ne-au plăcut ulițele pietruite, tipice satelor de munte transilvane, casele modernizate ale gospodarilor satului, școlile cu clădiri temeinice și, nu în ultimul rând, oamenii veseli și primitori, purtători ai unor tradiții străvechi, ușor de observat în felul cum se vestimentează la sărbători, ce bunătăți culinare prepară pentru oaspeți. Gestul preotului Nicolae Streza de a aduce pământ de la cimitirul parizian unde este înmormântat Emil Cioran, pe care, după o scurtă slujbă de sfințire, să-l depună la locul de veci al familiei Cioran a dobândit un simbol ce a emoționat întreaga asistență. Alături de Biserica cea Mare, cum numesc sătenii lăcașul sacru, unde se oficiază de obicei slujbele anuale de pomenire a marilor personalități pe care această comună le-a dat culturii naționale și chiar universale, stă și Biserica veche, a Cuvioasei Paraschiva, cu picturi exterioare, așa ca în Moldova, și cu un interior deosebit, căci este la fel de impresionantă ca și Biserica Sfânta Treime. Dintre localnici, mulțumim din suflet doamnelor Marina Bogdan și Anița Ilcuș de la Primărie și Gabrielei Severin de la TV Info Rășinari. Din capitală ne-a urmărit doamna Mihaela Helmis, redactor la Radio România Actualități, post național care a consemnat evenimentul cu valoare identitară de la Rășinari, așa cum a făcut-o și la edițiile precedente.

Iar râul care străbate satul trecând pe lângă clădirea Primăriei și a casei unde s-a născut Emil Cioran adaugă un parfum special locului. Toate acestea ne fac să îl înțelegem pe Cioran care gândea că revederea locurilor natale, în care a fost nespus de fericit în copilărie, îi va produce mult prea multă suferință, dacă ar veni să le revadă. Între timp, noi, cei fără nostalgia lui, ne-am delectat, îmbogățindu-ne atât sufletul cât și mintea, drept care suntem deciși să ne întoarcem la Colocviul Cioran din Rășinari și la edițiile viitoare.