Colocviul Internațional „Emil Cioran” de la Rășinari / Sibiu a ajuns la ediția a XXXII-a

La Rășinari, în județul Sibiu, în perioada 5 -7 iunie 2026 s-au desfășurat lucrările Colocviului Internațional „Emil Cioran”, ajuns anul acesta la ediția a XXXII-a.  Organizat de către Primăria comunei Rășinari, în parteneriat cu Institutul de Filosofie și Psihologie „Constantin Rădulescu-Motru” al Academiei Române, cu Uniunea Scriitorilor din România-Filiala Sibiu, cu Universitatea Națională de Științe și Tehnologie Politehnica București, cu Liga Culturală Sibiu și Asociația Dram Center 07, Colocviul Internațional „Emil Cioran”, devenit unul dintre cele mai importante evenimente culturale dedicate filosofului româno-francez născut la Rășinari, a reunit pe parcursul celor trei zile de desfășurare cercetători, scriitori, universitari și iubitori ai operei marelui filosof.

Evenimentul cultural amintit, prezidat de moderatorii conf. univ. dr. Anca Sîrghie și dr. Marius Dobre/CS I, Institutul de Filosofie și Psihologie „Constantin Rădulescu-Motru” al Academiei Române, a debutat în data de 5 iunie 2026 cu deschiderea oficială a colocviului, fiind urmat de o serie de comunicări științifice prezentate, inclusiv prin Zoom, de invitații de marcă ai gazdelor: dr. Marius Dobre/București, dr. Ștefan Dominic Georgescu/București, dr. Claudiu Baciu/București, dr. Alexandru Pompiliu/Târgoviște, dr. Cristina Daniela Alexandru/Târgoviște, dr. Titus Lates/București, Ștefan Bolea/Cluj-Napoca și alții.

La colocviu au participat numeroși filosofi specializați în cercetarea lui Emil Cioran, veniți de la Institutul de Filosofie și Psihologie din București, de la universități din toată țara dar și de la universități de prestigiu din Graz (Austria), Chicago (SUA), Praga (Cehia), Paris (Franța), Chișinău (Republica Moldova), etc.

Am remarcat discursul academic al participanților care și-au prezentat lucrările în cadrul sesiunilor de comunicări științifice ale cenaclului. Am remarcat înalta ținută intelectuală a discursurilor și dezbaterilor care au urmat prezentării acestora, pe marginea temelor abordate. Am remarcat prezența în sală a preotului Nicolae Streza și a inginerului Vasile Pîrpăriță-Rudeanu, participanți împătimiți la colocviile Cioran, rășinăreni nostalgici al vremurilor în care ”Coasta Boacii” din localitate reprezenta pentru Cioran și nu numai, locul în care natura, mintea și sufletul coexistau în armonie deplină.

Am ascultat cu multă atenție, în cadrul dezbaterilor purtate, discursul profesorului universitar sibian dr. Ion Dur, unul dintre cei care în urmă cu peste trei decenii au ”nășit” Colocviul Internațional Cioran. Și singurul dintre cei prezenți care, așa cum a ținut să precizeze, a participat de-a lungul anilor la toate edițiile colocviilor Cioran. Discursul domniei sale, unul cursiv, bine închegat, a avut darul să aducă la același numitor comun  câteva opinii divergente exprimate de participanți, legate de personalitatea și opera marelui filosof, prin accentuarea câtorva idei pe care mi-am propus să le redau, în continuare:

< Îmi plac mult pledoariile dumneavoastră care vor să facă din Cioran un Batman al psihoterapiei. Mie mi se pare că o atare grilă de lectură a lui Cioran, ascunde o deficiență. Dacă nu putem să ajungem la nucleul dur, la miezul operelor lui Cioran, haideți să facem din el un psihoterapeut.  Și am impresia că Cioran le-a cam furat pâinea multor psihoterapeuți.  Îmi place tipul acesta de lectură prezentat prin comunicările științifice ale participanților, însă mi se pare că textele citite reprezintă o rezistență în fața  a ceea ce înseamnă scrierile, nu opera lui Cioran, Cioran nu are o operă, are scrieri!  Dacă este să acredităm o atare grilă de lectură în ceea ce înseamnă scrierile lui Cioran,  eu aș face din el nu un psihoterapeut, pentru că aceasta mi se pare o pistă închisă, ci un logoterapeut, în sensul școlii lui Viktor Frankl, și anume vindecare prin cuvânt, dacă este să găsim în scrierile lui Cioran așa ceva. Dar nu asta a fost intenția lui.  Îmi amintesc de o mărturisire de-a lui, că a venit într-o zi la el o duduie care i-a spus: „V-am citit și v-am recitit de nenumărate ori… Spuneți-mi, să mă sinucid, sau nu?” Iată ce înseamnă efectul Cioran și iată  ce înseamnă, de fapt, decriptarea mesajului operei cioraniene. Dacă ar fi să cred în el ca logoterapeut, eu cred în el și într-adevăr, credeam în el înainte de a-l citi pe Frankl. Înainte de a ști ce cotitură psihoterapeutică  a inovat el, în raport cu  psihanaliza lui Freud. Cred în el ca logo terapeut și aici este un loc care poate fi acreditat într-un mod foarte serios. (…) Eu cred că o cufundare de adâncime în opera lui Cioran  te ajută în ceea ce înseamnă, în grila lui Frankl, să descoperi sensul vieții. Și dacă viața nu are sens citindu-l pe Cioran, atunci, după cum zicea cineva, dă-i un sens!  S-a spus aici și știm asta de când l-am citit pe Cioran în franceză, înainte de 1990. El este într-adevăr, un maestru al cuvântului. El este un salahor al nuanței… Și asta este chiar sintagma lui… Eu, în opera lui am găsit un poet ratat! Emil Cioran putea să aibă niște volume de poezii extraordinare, dar este un poet ratat, pentru că mânuiește cuvântul cu o o mistică, cu o dexteritate formidabilă. (…) Limbajul lui Cioran este foarte alunecos. Avem, fiecare, pârghiile noastre de interpretare, de exegeză, de hermeneutică, de decriptare a ceea ce a spus Cioran  Și toate la un loc, nu fac altceva decât să ne pună în postura unei polisemii formidabile a scrisului cioranian, în care este foarte multă literatură. A lua „schimbarea la față” a României ca un tratat de filosofie, este o exagerare. (…)  S-a spus aici o idee și nu aș fi făcut observația aceasta dacă ea nu ne-ar trimite și la Noica, pentru care avem o smerenie aparte.  Nu e vorba de faptul că Emil Cioran ar fi făcut școală, vorbind aici despre instituția în sine, cum nu e vorba nici de Constantin Noica, că a fost ctitor de școală.  Este o idee pentru care eu am avut nenumărate argumente și anume că nu există o „Școală de la Păltiniș”. O școală înseamnă o structură organizatorică, înseamnă instituție și mai mult decât atât înseamnă, ceea ce a fost în cazul lui Nae Ionescu cu singura școală de filosofie  din Cultura românească, înseamnă  discipoli!  Dacă nu ai discipoli, nu ai o școală! Școală de medicină fără discipoli, nu există! Școală de pictură fără discipoli, nu există…  Discipolii sunt hârtia de turnesol a existenței unei școli.  Noica, pornind de la acel text cu  cei 22 de tineri și Cultura de performanță, a vrut să fondeze o școală. Pentru că în viața lui, înainte de 1944, și-a dorit să ajungă profesor, să fondeze o școală. În acest sens își pregătise lângă București cula aceea unde trebuia să fie o școală instituționalizată. N-a reușit. Reușise când a făcut acel dosar și când ne chema la Păltinis, cu cele două rubrici: ce ai și ce-ți trebuie. A venit meditația transcedentală și Noica a lăsat deoparte toată chestiunea aceea, după ce fusese ”cu sorcova” prin toată România. Doamna care răspundea de Cultură la Timișoara, a început să se plângă atunci când Noica i-a spus: „Doamnă, uitați în ce situație este Cultura nosstră. Eu vreau să strâng 22 de tineri care să iasă din producție, așa cum o fac acum fotbaliștii… Cu 22 de tineri, eu vreau să salvez Cultura românească”. După aceea, sigur, ar fi putut să instituie o școală! Ar fi fost o structură organizatorică. De acolo, sigur ar fi ieșit niște discipoli. Iar dacă este vorba de discipoli, singurul care a sperat la acest statut afirmând că a câștigat, în mare parte, ”Formula1” a Culturii românești, este Alexandru Surdu. Prin cele patru volume din  filosofie pentadică, Surdu a făcut acest gest de ruptură și de  continuitate cu gândirea filosofică a lui Constantin Noica. Ceilalți, cum sunt Liiceanu, Pleșu, Vieru, Stoichiță și alții pot să-i fie discipoli, cu ghilimelele de rigoare spus. Ce legătură există între filonul de gândire noician și  ceea ce au făcut acești autori, chiar dacă  ei sunt în primul cerc concentric  al filosofiei noiciene?>

La finalul primei zile de desfășurare a lucrărilor cenaclului și în cursul zilelor următoare a fost decernat Premiul „Emil Cioran”, fiindu-le oferite participanților diplome de excelență. A fost lansat volumul „Caiete Cioran 2025-Trecutul, temelia viitorului” cu o prezentare făcută de conf. univ. dr. Anca Sîrghie, coordonatorul antologiei. Au urmat apoi o serie de dezbateri pe marginea comunicărilor prezentate, făcute sub coordonarea dr. Claudiu Baciu.

Evenimentul cultural de la Rășinari a continuat și în zilele de 6 și 7 iunie 2026, cu alte activități prevăzute în programul acestei ediții a colocviului: cu o altă sesiune de comunicări științifice, cu o slujbă de comemorare la Biserica „Sfânta Treime” din Rășinari, cu spectacolul „Întâlniri pe muchie de cuțit” prezentat la Școala Gimnazială „Octavian Goga” din Rășinari, cu o vizită la Muzeul Etnografic Rășinari și cu o excursie tematică prin Mărginimea Sibiului.

Ion Talpoș