De Mărţişor
Mai dă-mi, de Mărţişor, o zi cu soare,
Mai dă-mi încă- o speranţă a gestului duios,
Mai dă-mi un ghiocel plin de candoare,
Balsamul pentru suflet, ales şi preţios.
E primăvară-n noi şi-n fiecare
Şi inima-mi tresaltă în ritmu-i tumultos,
Mai dă-mi, de Mărţişor, o zi cu soare,
Mai dă-mi încă-o speranţă a gestului duios.
Şi de va fi să scoatem din sertare,
Din intime seifuri tot ce e de prisos
Şi-om arde-ncet, la foc de lumânare,
Să-ţi aminteşti de clipa când te-am rugat frumos,
Mai dă-mi, de Mărţişor, o zi cu soare…
Mihai Caba
