Întoarcerea la iubire
TIMPUL IUBIRII
”În cartea asta /Încape o singură iubire /Pentru tine Doamne /Dar Tu mă înveți /S-o sădesc în oameni /Așa cum cerul /Scutură stelele /În inimile /Îndrăgostiților” (Timpul iubirii,Aurelia Rinjea)
În cartea TIMPUL IUBIRII ce poartă semnătura distinsei scriitoare Aurelia Rînjea încape un templu de iubire! O iubire pe care scriitoarea Aurelia Rînjea o găzduiește în sufletul și inima sa.
Doamna profesor Aurelia Rînjea este înainte de toate, un om cu O mare! Așa cum am mai spus și în alte cronici și recenzii ale mele ,domnia sa este un scriitor al adevărului și al cuvântului drept, spus, netăcut , neascuns! Astfel de scriitori vor dăinui în timp, scriitorii adevărului vor rămâne dincolo de orice bariere ale timpului și ale schimbării. Ea face parte din tagma scriitorilor ce vor fi căutați și vor fi redescoperiți de generațiile viitoare pentru lecțiile despre adevăr pe care le predă.
Iată chiar aici în cartea sa ”TIMPUL IUBIRII” un volum de poezii apărut prin binecuvântarea editurii Ștef din Iași , o superbă lecție , pe înțelesul tuturor :” O sămânţă aruncată în pământul viitorului, credinţa în om, în valorile fundamentale, în spiritul care înfrânge vremelnicia, în favoarea roadelor de aur ale conştiinţei. O lecţie care se învaţă din mers, dând Timpului valoare, spre a te şti şi simţi OM. Învață să-l investești în tine! Timpul este un barometru al iubirii de sine, de creație, de Dumnezeu. Fii conștient de valoarea lui, nu îl lăsa să-ți curgă printre degete. Învață să folosești timpul, nu-l lăsa să se folosească de tine… Cu fiecare experienţă trăită, viaţa devine un vis împlinit, o realitate complexă, în care timpul depune mărturie la răscrucea căutărilor de sine, într-un joc afirmativ, într-o deschidere către perenitate”
Iubirea vine de la Dumnezeu și se întoarce către Dumnezeu, este o reflecție a sufletului care la fel vine de la El și la sfârșitul călătoriei se va întoarce înapoi la El. Iubirea nu poate să fie rea ea este întotdeauna bună indiferent cui și când s-ar aplica. Orice formă de iubire reală , adevărată, profundă, are o scânteie de divinitate în ea așa cum spunea Victor Hugo: ”Iubirea, strop al cerului picurat în inimile noastre”.(Victor Hugo) Iubirea conține bunătate, altruism, dăruire, renunțare, sacrificiu, curaj, forță, suferință și lumină! Iubirea adevărată înseamnă ascensiune, înseamnă înălțare, înseamnă năzuință spre lumină : ”Timpul circular mă face de fiecare dată să revin la rampa de lansare pentru a-mi redefini traiectoria care are de fiecare dată un punct fix: Creatorul. Iubirea Lui rămâne duh de foc ce îl face pe om să năzuiască pururi spre lumină. O meditaţie existenţială care îl înalţă făcându-l mai bun! Pacea Iubirii este Pacea Luminii coborâte în Inima fiecăruia. E vremea ca acest Timp al Iubirii să se manifeste, o nevoie acută pentru a stabili sau restabili speranța și armonia în toate ce suntem! Găsește-ți echilibrul în lumea asta și Iubește! Iubind, rezidim Lumea și ajungem la Dumnezeu!”
Poezia Aureliei Rînjea nu este o simplă scriere, este indubitabil o viziune pe care o transpune în poezie. Doamna prof Aurelia Rînjea vede dincolo de material, viziunea sa poetică este mult peste ceea ce omul de rând poate să vadă: ” Merg pe stradă /Ca un ecou ce s-a izbit /De un munte /Care nu știe unde /Trebuie să ajungă /Port în mine o carte /În care încă /Nu a coborât nimeni /Niște gânduri îmi șuieră /Prin ferestrele sufletului /Un măr cu o parte roșie /Cu una verde /Mă ademenește /Fac rocadă undeva în cer /Și sper ca orașul /Să se umple de oamenii /Care acum stau în case /Ridicate din carton reciclabil ” și se întreabă retoric neașteptând în fapt niciun răspuns : Cine mai citește /Cine mai iubește( Un ecou)
Într-o lume a incertitudinii, pământul devine prin personificare o ființă, un copil, care așteaptă acea rutină cu care este obișnuit, căci statornicia nu mai poate fi exprimată nici măcar în anotimpuri căci și acelea întârzie : ” Pământul /Este și el un copil /Care așteaptă /Să-i citim poezii /Despre primăvară /Care niciodată /Nu întârzie” (În liniște)
În cartea ‘TIMPUL IUBIRII” autoarea semnalează trecerea timpului printr-o poezie a anotimpurilor cu multă toamnă, iarnă primăvară, dar și vară cu iarbă și flori și semințe. Poeziile sale sunt frânturi de momente frumos decorate cu soare și ploi, cu frunze și pomi, cu brațe de crengi , cu stele și nori, cu asfințit și răsărit, cu tăceri și cuvinte , cu dimineți și nopți, cu lacrimi și zâmbete, dar și cu lumină și întuneric pe margini de cer.
Dar oricât ar fi de frumoase toate trec , pentru că ” Toate sunt într-adevăr trecătoare” (Octavian Paler). Timpul trece și noi trecem odată cu el, dar uităm să trăim, uităm să iubim, uităm să ne căutăm și să ne găsim menirea. ”Timpul nu te așteaptă /Niciodată /Pleacă din gară la oră fixă /Dacă nu-ți găsești loc /Nici măcar la vagonul /De dormit /Din cartea aceea /Înseamnă că /Nu ai înțeles rostul” (Un rost) iar autoarea spune într-un îndemn direct : ””Lăsați clipa să vă aducă /Dimineți cu visuri /Cu zbor de cuvinte /Cuiburi de lumină /Neîncepută /Din care nerostirile /Își trag seva în tăcerea /Și îmbrățișarea zilei”(Cuiburi)
Facem fiecare ce vrem cu timpul nostru, uneori îl folosim cu rost, creăm, iubim, zidim , înălțăm palate de lumină pentru viitor, dar alteori îl folosim fără rost, și-l lăsăm să treacă pe lângă noi de parcă ar fi infinit, de parcă ar fi garantat și am mai trăi sute de ani. Partea cea mai importantă din această ecuație a vieții noastre pe pământ este neștiută, pentru că nu știm când se termină timpul nostru. Oricât am crede că le știm pe toate, nu noi hotărâm și nici nu putem cere o extensie cuiva: ”Timpul este al meu /Al tău al fiecăruia /Facem ce vrem cu el /Nu știm când se termină /Nu avem cui să-i cerem /O zi o oră o roată” (Dreptul la timp )
Și pentru a se asigura parcă de nemurirea creației sale, autoarea scrie: ” Flămândă de adevăr /Ca un sfânt /Am lăsat urme de lumină /Să știți unde sunt/ Poemele dansează /Dezbrăcate de umbre /În templul Poeziei /Timpul iubirii se apropie” (Se apropie)
Poeta Aurelia Rînjea vede poezia ca pe o părticică de suflet, un dar primit din partea universului odată cu ființarea noastră : ””Poezia o porți cu tine /Ca o amprentă a absolutului /Ce dă culoare și adevăr /Firii noastre /E revelație și trezire /Resetare a timpului /Pentru un nou început /( Exercițiu de poezie) Și cât de frumos îmbracă autoarea poezia în haina cuvintelor descriind-o ca fiind:” O terapie a sufletului /Cea mai profundă formă /De iubire /Un dans între cuvinte /Îndrăgostite /Care vin către tine /Într-un miraj de bucurie /Pasional și captivant /Al vieții ( Exercițiu de poezie)
Scriitoare Aurelia Rînjea își confirmă talentul și de această dată. Poeta nu-și dezamăgește cititorul fidel care așteaptă de la domnia sa acea excelență a cuvântului metamorfozat și aducător de lumină, iată câteva frumoase exemple:”vitrina prezentului”, ”Soarele numără norii”,”Plasma cuvintelor”,”vers înflorit”,”Funii de lumină”, ”ritm astral”, ”clape binare”, ”cuvintele ce fac înviorarea”, ”catedrala de ciocolată albă” , ”arhivele sufletului”, ”Cerul plânge orfan, ”plăsmuiri de vioară”, ”rugăciune de păsări”, ”războaiele fierbinți ale gândurilor”
Poezia este o ”taină adâncă” aprinsă de un duh și așezată în ”cununi de sfinți”, este ”ca o declarație de dragoste ”, o mărturisire : ”Gânduri de taină /Le scriu /Ca o declarație de dragoste /Făcută cu voce tare /Pentru ziua de mâine /O mărturisire”( Certitudine), iar omul se naște cu misterul iubirii încriptat în fiecare celulă a sa : ”Omul se naște ca o taină /Dar cea mai mare taină a lui /Este dragostea”(Mister ).Felul în care oamenii pot iubi, se pot îndrăgosti și pot trăi plenar iubirea pentru Dumnezeu rămâne o enigmă a creației divine iar ”Timpul divin a fost /Dintotdeauna /Un Timp al Iubirii /Numai că oamenii /Nu l-au văzut /Nici nu l-au înțeles /De atâta vreme Dumnezeu /Așteaptă /Trezirea omenirii /Grăbiți-vă /Cât nu e prea târziu‘ ‘ (Perseverență)
Vorbind despre ”Trezirea omenirii ” Aurelia Rînjea se referă la întoarcerea spre iubire, spre bunătate și altruism .La iubirea de Dumnezeu și de fapte bune care a cam dispărut. Autoarea îndeamnă omul la iubire prin adresarea directă: ”Omule /Sunt atâtea de iubit /Cauți pe cineva /Să-ți pună inimii aripi /Să furi clipa de fericire /Din geamantanul timpului /Să culegi nădejdea /Din orizontul așteptării /Poți face singur asta /Fă primul pas /Dumnezeu te ajută /Să-l faci pe al doilea”( Îndemn)căci,”Viața este despre /Omul care alegi să devii /Ai grijă de sufletul tău /Timpul trece prea repede”( Prea repede) și oriunde ai viețui: ”Fii o lumină /În locul unde viața /Te-a așezat”(Îndemn )
Culorile au valoare de simbol în poeziile Aureliei Rînjea, o însemnătate deosebită: albul este deseori zăpadă, tristețe, frigul din suflet, roșul care are însemnătatea iubirii, vigoarea sângelui și puterea iubirii, violetul care reprezintă culoarea filosofilor, unirea trupului și sufletului, o armonie ce conține energia și puterea roșului și spiritualitatea și integritatea culorii albastre, care creează un echilibru între energiile noastre fizice și cele spirituale.
Văzute peste timp sentimentele autoarei devin niște ” Nostalgii pastelate /În culorile timpului /Cu reflexii asupra celor /Pe care-i iubești ”( Florile timpului),”Iubirea este eternă /Sentiment /Care va dăinui /În primăvara din suflet ”(Lăuntric)
In opinia autoarei Aurelia Rînjea este foarte simplu să iubesti, tu eşti cel care decide:”Atât de simplu /Se iubește /Să ne recăpătăm sensul /De a fi /În inimă /O bucată neîntinată /De cer /Deschide calea”( Atât de simplu) ,pentru cǎ :”E Timpul Iubirii /Cupidon aruncă săgeți /Lângă felinarul șchiop /Pășești absent /Pe marginea clepsidrei /Pășești străin în doruri”(Omule)
Poeta Aurelia Rînjea dorește să aducă prin poezia sa vindecarea sufletului, poezia este în opinia domniei sale o șansă unică , o rază de lumină ce va activa descoperirea sinelui: ”Doar tu Poezie /Poți restabili tăcerea /Peste hazardul lumii /Poți schimba mentalități /Poți fi un panaceu /În aceste vremuri bizare /Și întunecate /Poți aduce lumina /Într-o ascensiune /A descoperirii de sine /Cu valențe nebănuite Ce se vor revelate ( Doar ea)
Timpul trece extrem de repede dar autoarea mai speră și se roagă ca oamenii să se întoarcă către Dumnezeu, către iubirea de semeni , către bunătate: ”Uneori timpul minte frumos /Mă rog în genunchi într-un cuvânt /Mă închin cu fir de iarbă /Povestea de iubire /Să renască în oameni” (Nădejde ) și făcând o fină aluzie la pandemia care a creat depărtare și a înghețat iubirea , conchide: ‘‘Avem nevoie /De o pandemie de iubire”(Urgenţă)
Cartea ‘TIMPUL IUBIRII” este o superbă pledoarie la împăcare între oameni, la bunătate și credință. Prin acest volum-mesager autoarea Aurelia Rînjea trage un semnal de alarmă deoarece, încă nu e prea târziu pentru intoarcerea omului la iubire.Un mesaj peste timp care mi-aş dori sǎ fie auzit de întreaga lume!
Îi transmit distinsei autoare sincere felicitǎri şi în continuare mult spor şi multe succese pe minunatul tǎrâm al creaţiei literare!
Johnny Ciatlos-Deak
membru al Uniunii Jurnaliștilor Independeți din România
Senior Editor Globart Universum, Montreal, Canada
