Cerșetorul
Cerșetorul privea senin în jur
Împăcat, învelit în pătura cerului
După o noapte de beție cu stele
Palatul lui era al tuturor…
Îi era mereu sete de zâmbete pure
De priviri fără milă
De acei ce-l văd ca pe un frate
Simțindu-i sufletul plin de iubire,
Din ochi să-i soarbă viața…
Tăcut, el observa agonia
Lumea încruntată, grăbită
Marathonul împlinirilor și neimplinirilor…
Compătimindu-i zdrențele
Câțiva îi aruncau un gologan
Se rușinau a se uita în ochii lui…
El, ca un pescar pe marea lui
Nădăjduia cu inima împăcată
Că poate într-o zi vor înțelege
Că doar pretind
Și ei de fapt ei sunt cerșetorii vieții
Izvorul tămăduirii
Din câtă durere plesnește un mugur
Din câtă visare își tăinuiește floarea parfumul
Din câte săruturi de soare se coace grâul
Din cât albastru se-mbată cerul
Din câte lacrimi ploile botează pământul
Din câte rugăciuni iarba devine mătase
Din câtă lumină se-nalță adevărul
Din câtă iertare se sfințește omul
Din câtă răbdare Dumnezeu dăruiește totul…
Marea timpului
Viața aceasta
Marea timpului
Te scalzi cu bucurie
Tu îți aduci luna
Răstorni valul
Tu îți aduci soare
Să zâmbești
Tu îți aduci vântul
Să te mângâie
Precum Dumnezeu
Tu îți trăiești furtunile
Ținând pânzele cu tărie
Să nu te scufunzi
Tu îți adori cerul tău
Înțesându-l cu stele
Tu îți treci deșertul
Tu îți ești cămilă
Tu îți ești izvorul
Să-ți sorbi apa sfințită
Tu îți cânți doina
Tu îți întinzi corzile
Tu îți scrii poezia
O dăruiești
Înflorește omule
Și când nu mai poți
Îngenunchează…
Între noapte și zi
Unde te doare omule
Unde lumina s-a făcut zid
Aluneci precum asfințitul pare că se scufundă în mare
Te ții cu unghiile de cer
Alarmat, cu cenușă în ochi
Lacrimile ți-s uscate
Privește stelele și strălucește cu ele
Te vor călăuzi pe munți ce te așteaptă
Ascultă bătrânii copacii ce cântă
Simte țărână de sub tălpi
Sărută pământul ce te îmbrățișează
Mângâie luna cu inima ta sleită
Unge-ți fața cu soarele sfânt
Lasă copilul din tine să râdă
Colindă drumurile neumblate
Lasă vântul să te pieptene
Cântă focul din tine
Până nu mai ai voce
Atunci în muțenia absolută
Dumnezeu te va îmbrățișa
Din coasta ta de lut
Va înflori un măslin
Și pacea ta va fi o rugăciune cu aripi..
Ochiul stâng
Ochiul meu stâng e ingenuu
Vede frumusețe și în gunoi
Ochiul meu drept este intuitiv
Știe că cel stâng greșește
Nu este atâta frumusețe
Ochiul stâng a plâns cu lacrimi fierbinți
Când s-a înșelat
Cel drept de abia plânge
Cu lacrimi reci
Perora triumfător
Iar mi-ai ascuns că te joci de-a viața adevărată
Ai uitat săgețile ce le primești
De aceea cazi și suferi
Nu știi să porți lumea pe degete
Cel mai vechi joc
Întotdeauna câștigi
Nebunule!
Privești fără să judeci
Te aruncă nebună inima ta în jocuri copilărești
Ochiul stâng plângea cu lacrimi și mai fierbinți
Știa că există frumusețe în orice
El privea cu inima
