Basarabia Azi

Nicolae Dima

Zilele acestea m-a șocat un articol scris de un jurnalist român din actuala generație care cumva ne avertiza că unirea republicii Moldova cu țara ar putea reprezenta un cal troian din cauza minorității ruse care ar deveni cetățeni Români…

Stimați cititori, generația care a înfăptuit Marea Unire din 1918 nu s-a gândit niciodată la consecințele posibile ale unirii tuturor românilor. Unirea venea din suflet! Unirea nu avea și nu are preț! Dragostea de adevăr și de neam, precum și credința în Dumnezeu și în destinul nostru comun, trebuie să ne anime pe toți fără să facem calcule material sau politice. Dacă acesta e modul de gândire al generației de azi, nu m-ar surprinde dacă mâine ne-am pierde țara…

În prezent se scrie și se discută din nou despre unirea cu RM (Basarabia?!). Eu le reamintesc cititorilor că Eminescu nu vorbea niciodată de Moldova. El vorbea de provincia românească Basarabia și pentru el Basarabia era un nume sfânt. Fosta republică sovietică, actuala RM, este o făcătura comunistă preluată de noii păpușari ai lumii…

Problema Basarabiei și a Bucovinei m-a preocupa dintodeauna. De altfel, în timp ce eram redactor la Vocea Americii, am scris și publicat prima monografie post-belică despre Basarabia, carte adoptată ca textbook de mai multe universități. In acest sens am fost invitat să vorbesc la diferte întruniri, unde prelegerile mele au fost foarte bine primite. Concomitent, am depus mărturie in Congresul American si am inserat in Congressional Records un număr de studii si anlize referitoare la Romania. Cele mai importante au fost despre Transilvania si Basarabia. Am făcut  ceeace trebuia sa facă ambasada Romaniei la Washington, si nu a facut. Iată lista intervenţiilor mele în legislativul Statelor Unite. (De reținut că în Congresul SUA numai un congressman sau senator poate introduce texte. Autorul lor e mentionat de reprezentantul respectiv).

U.S. Congressional Records:

„The Bessarabian Question”, Lucrare introdusă de Larry McDonald din Georgia, Camera Reprezentaţilor, Part I, 9 Decembrie 1975; Part II, 13 Mai 1976.

           „The Human Rights of former Romanian Political Prisoners”, Luări de poziţie introduse de Dante B. Facel din Florida, Camera Reprezentaţilor, 14 Octombrie 1978.

           „Paul Goma Visit”, Declaraţii introduse în Senat de senatorul Bob Dole, 14 octombrie 1978.

           „Transilvania and the Hungarian Minority”, Inserată în lucrările Congresului în urma audierilor din Camera Reprezentanţilor, Ways and Means Committee, 19 Iulie 1979.

           „Minorities and State Boundaries: The Case of Transylvania”, Camera Reprezentanţilor, 12-13 iulie 1982.

           „Bessarabia and Bukovina: The Soviet-Romanian Territorial Dispute”, Lucrare introdusă de Jack F. Kemp din New York, Camera Reprezentanţilor, 19 Aprilie 1983.

             „Romania’s Naţional Day”, Declaraţie introdusă de Martin R. Hoke din Ohio, Camera Reprezentanţilor, 1 Februarie 1994.

             „The Plight of the Romanian Moldovans, The Case of Ilie Ilașcu Group, Analiza introdusă de Martin R. Hoke, Camera Reprezentanţilor, 12 mai 1995.

             „NATO Enlargement and the American-Romanian Position”, Analiza introdusă de Martin R. Hoke, Camera Reprezentanţilor, 23 iulie 1996.

             „The United States, România and Moldova”, Lucrare introdusă de Jim Gibbons din Nevada, Camera Reprezentaţilor, 26 Martie 2004

Pe langă acțiunile din congres in limba engleză, la Vocea Americii am deschis o rubrică specială pe tema evenimentelor din Basarabia. În plus, în octombrie 1989 am fost trimis de Vocea Americii într-o misiune jurnalistică prin fosta Uniunea Sovietică, obiectivele principale fiind Basarabia și Bucovina.

Cu prilejul acelei călătorii am întâlnit elita culturală și sufletească a confraților noștri din Chișinau și Cernăuți; oameni care au menținut vie făclia românismului în anii terorii sovietice. Timp de aproape cinci decenii, acei români înstrăinați, persecutați, torturați și trimiși prin Siberia și Asia centrală, au visat la ziua reunirii cu țara. Am simțit o comuniune sufletească unică în mijlocul acelor martiri ai neamului. Mi-i amintesc cu deosebită căldura pe istoricul Alexandru Moșanu, pe poetul Grigore Vieru, care mi-a dedicat o poezie, pe Dumitru Matcovshi, un alt bard al renașterii basarabene, pe scriitorul Nicolae Dabija, pe inginerul Vasile Nedelciuc, devenit om politic, pe Vasile Șoimaru, un alt om politic, pe marele om de cultură Ion Ungureanu, pe viitorul prim ministru Mircea Druc, pe Valeriu Matei, pe profesorul Grigore Bostan de la Cernăuți, și pe mulți alți confrați care așteptau cu sufletul la gură să se reunească cu patria mamă; să revina acasă odată pentru todeauna!

M-am reîntâlnit de mai multe ori cu acei oameni în vizitele mele în Basarabia din următorii ani. Mulți erau dezamăgiți de modul în care îi tratau noile oficialități din țară conduse de indivizi ca Ion Iliescu și alți epigoni de aceiași teapă. I-am întrebat pe unii confrați basarabeni ce îi doare? Mai mulți oameni de rând mi-au spus că îi doare felul în care au fost primiți de unii conaționali. “Noi am visat să ne unim cu frații nostri mai mari și ei ne-au primit cu indiferență.” Acea indiferență a fost concepută și dirijată în mod cinic și sinucigaș de indivizii care au ajuns la conducerea României post-decembriste. Și ce s-a întâmplat cu acea generație de basarabeni care purtau în suflet unirea cu țara? Iată pe scurt analiza confratelui ziarist Alecu Reniță din Chișinau, care într-o scrisoare din 8 Martie 2025 reda întreaga tragedie a Basarabiei actuale.

      ….”Ceea ce știu, ca deputat în primul Parlament românesc de la Chișinău (1990-1994), e că Iliescu, în urma unor înțelegeri cu Gorbaciov, probabil în data de 7 iunie 1990 la Moscova, i-a jurat acestuia că România nu va pune problema Basarabiei și reîntoarcerea ei în spațiul românesc. Viclean și perfid, Iliescu a manipulat sentimentele sincere ale elitei românilor basarabeni care, la acea vreme de relativă libertate, rupea destul de rapid Basarabia (RSSM) de Moscova și o apropia de București (1989-1991).

Însă, pe durata celor 35 de ani, conducătorii de la Cotroceni, i-au purtat cu vorbe înșelătoare de unire pe fruntașii Mișcării de Eliberare Națională, până când mai mult de trei sferturi au decedat, iar alt sfert, din nucleul nostru, ceva mai tânăr, a fost „corupt” cu titluri academice, distincții ale statului român și elogii peste elogii pentru a nu pune problema reîntregirii…

Încă din 1990, Moscova a făcut o mișcare de un impact ucigător pentru Mișcarea de Eliberare Națională din Basarabia – să influențeze și să dicteze procesele de unificare de la Chișinău – prin rețeaua sa de la București, prin Iliescu și oamenii săi. Faptul că românii basarabeni au crezut orbește în conducerea/conducerile/ de la Cotroceni a dus la fragmentarea multiplă a Mișcării noastre de Unire cu România. Sunt multe, chiar prea multe fapte, care pot confirma că la comanda Moscovei, îndeosebi în perioada 1990-2004, conducătorii de la Cotroceni au contribuit în mare măsură la spargerea unității românești de la Chișinău și anihilarea treptată a Mișcării de Renaștere și Reunificare pe cale pașnică a românilor de pe ambele maluri ale Prutului.

Concomitent, „cominterniștii” de la București au organizat campanii de presă pentru a prezenta Basarabia în spațiul românesc în cele mai urâte culori și a o lipsi, astfel, de  mesajul ei, și în primul rând, de cel de reunire cu România. Iar Departamentul pentru R.Moldova din Guvernul României, condus de o paiață narcisistă, lacomă, cosmopolită, lipsită de orice sentiment românesc, pe nume D.A., a izbutit să dezvolte o rețea clientelară pe ambele maluri ale Prutului pe care a întreținut-o cu milioane, în diverse scopuri, inclusiv de corupție electorală, dar care, în afară de a experimenta transformarea Basarabiei într-o spălătorie de bani pentru capitalul tăinuit al mogulilor din diferite domenii de interese, s-a ocupat cel mai mult de diminuarea și lichidarea mesajului românilor basarabeni de unire cu România-Mamă…”(Jurnalul unui Idealist, Editura Destine Literare, 2026, p. 139)

NB: Referitor la România și RM sau Basarabia, președintele Academiei Române, profesorul Ioan Aurel Pop, a atras recent atenția că nu România se unește cu RM, ci Basarabia se reunește cu patria-mamă.

Prof. Dr. Nicolae Dima, Activenews, 10 Iunie 2026 (PS: Cine doreste cartea Jurnalul unui Idealist o poate obține gratis dela profesorul universitar Nicolae Drăgulanescu din București).